ABUZUL DE ABUZ

0
1189

Au innebunit nebunii !

Apropo

„Acesta este un pamflet si se adreseaza exclusiv

acelora care stiu ca nu stiu tot”

            Ca orice pe lumea asta, potrivit zicalei că, “orice naș iși are nașul” iată că și abuzul poate fi abuzat. Și de abuz se poate face abuz, după același model cu “au innebunit nebunii” – și nu salcâmii. De altfel, după cum se știe, un antivirus instalat intr-un sistem de operare, la comanda “scan” va scana întreg sistemul din care face parte inclusiv pe sine însuși ca și cum și-ar fi externalizat propria clonă, evaluându-se în cel mai obiectiv mod.
           Aşadar, din nenumăratele definiții ale abuzului, definiții date de dicționare, s-ar contura una, care să fie cât mai generală și cuprinzătoare concretizată ca fiind  folosirea fără măsură a “ceva”, în exces, cu depășirea limitelor “normale”.  Un fel de uz exagerat. O folosire haotică.
         Acum, că veni vorba de limitele acestei utilizări/folosiri – cel mai sensibil aspect – am putea sa amintim că acestea ar putea fi un fel de “manual de utilizare”, “prospect”, “rețetar”, etc. ce ar trebui să însoțească această folosire. De regulă, aceste “ instrucțiuni sunt stabilite prin cutume, obiceiuri, precepte religioase, acte normative (legi, etc.).
         Oricine pe lumea asta, în copilărie a auzit de la mămica, bunica sa, etc formulări standardizate precum “  “ ……nu e voie !!!” şi “ nu e frumos !!!”, cu o dezvoltare sumară a subiectului, alteori chiar fară. De mic, omul se obisnuiește cu întinderea dreptului său de a face ceva sau cumva. Aceste setări denumite popular “bun simț” sunt diferite de la om la om in funcție de “producător”.
          Încercând să clarificăm și ce înseamnă o “folosire peste masură”, vom afla că semnifică nici mai mult nici mai puțin decât încălcarea dreptului de utilizare a aproapelui meu, prin felul meu de mă bucura de exercitarea dreptului meu. Altfel spus, dacă  întinderea dreptului meu ar fi de jur împrejurul meu la o întindere de braț, “bunul simt” ar consta în a avea grijă ca în permanență să mă aflu la o lungime de doua brațe întinse de ochiul aproapelui meu: un braţ întins e dreptul meu, un braț întins e dreptul lui. Daca mă trezesc cu vârful degetului în ochiul lui, atunci am făcut abuz de drept, întrucât cu dreptul meu m-am urcat pe dreptul lui.
         Prin folosirea excesivă a dreptului tău, poţi să îmi îngrădeşti/încalci/ anulezi mie sau altora ce e este al nostru. Se schimbă ordinea lucrurilor şi se inversează scara valorilor, fară a avea temei pentru așa ceva. Abuzul de abuz are efect de domino cu rezultate in toate direcțiile. Se schimbă sensurile. Abuzul de abuz este o acțiune artificială. Este o construcție. Este opusul total al divinului. Are un scop. Mijloacele nu contează.
         Orice drept, dacă nu este natural, va dispărea sub presiunea timpului. Dreptul natural este ca orice izvor ce curge de la deal la vale, în ordinea firească a lucrurilor. Îsi va stabili singur albia pe care se va scurge. Orice abatere sau regularizare artificială de la cursul natural este din start o soluţie temporară. În final, totul se va nărui si râul va reveni în albia firescă.
         De ce abuzul de abuz are o gravitate însutită? Deoarece nu are caracter singular: Gigel i-a incălcat dreptul lui Ionel.  Abuzul de abuz are caracter general, de gloată, are caracter “calificat”, aproape instituționalizat. E agravant. Ca orice fapta rea, care se săvârșește de către două sau mai multe persoane, capată  o forță proporțională cu numărul acestora și va avea efecte exponențiale. Abuzul de abuz se săvârșește numai în mod organizat şi autorizat.
         Abuzul de abuz este ca un virus. Contaminează rapid și se instalează în “sistem”,  preluând controlul aparent fără să fie văzut ori simţit din afară şi, cu atât mai puțin, să fie recunoscut.  Odată preluat controlul în mod automat urmează comanda “format”.
         Abuzul de abuz creeaza panică. Paralizează.  Demolează reperele lăsând în loc nesiguranta, teama și instabilitatea. Abuzul de abuz nu prea este pedepsit de lege. De cele mai multe ori are denumiri frumoase, pompoase și este chiar premiat si medaliat. Abuzul de abuz este pedepsit numai și numai de istorie. Și numai de ISTORIA MARE”. Rareori de “istoria mica”, normală.
         Despre abuzul de abuz se vorbeşte numai la timpul trecut și numai de rău. Nicioadată nu poți fi conștient ca ești contemporan cu Abuzul de abuz. Dacă ești norocos poți bănui în timpul vieții că ai fost contemporan cu el, însă niciodată nu o sa ți se confirme oficial așa ceva.
         Și, cel mai grav și cel mai dureros este  faptul ca Abuzul de abuz nu este nicioadă pedepsit, niciodată tras la răspundere. Niciodată nu au fost reparate pagubele pricinuite de el.  Nici devreme, nici târziu, nici niciodată. Există de ceva vreme o construcție juridico – morală de așa – zisă “condamnare” a unor fapte istorice demult apuse însă aceasta ține mai mult de imagine, de ideologie, ipocrizie și, firește, prostie.
         Abuzul de abuz nu are victime umane luate individual, ci are una singură, formată din toți cei care nu sunt părtași la abuzul de abuz. Nu există o a treia grupare.
         “Calitatea bunului simt” dobândit în copilărie a tuturor membrilor unei comunitați poate conduce sau nu la apariția fenomenului „abuz de abuz” precum și la proliferarea acestuia. Sper din toată inima să nu îmi bage niciodată nimeni degetul în ochi, nici măcar din neatenție ori glumă.
Germanos.ro

 

        Bucuresti

25 noiembrie 2015

     Costel Avram

 

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ