BOIERUL ȘI SLUGA: IERI, AZI ȘI SPER CĂ MÂINE NU !

0
1583

Așa cum porunca nu-i ca ordinul, nici sluga nu-i ca servitorul !

Avem o țară

                   Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

Germanos.ro

acelora care știu că nu știu tot”

         Boierul tot boier! Nici boierii de prin Europa nu-s ca nobilii japonezi și nici slugile de pe la noi nu-s ca samuraii, însă, la o analiză mai atentă a asemănărilor și deosebirilor dintre cele doua sisteme vom observa că e mai rentabil de trăit aici decât în Țara Soarelui Răsare.
       A fi boier autentic este greu de devenit, dar nu imposibil. Cu noroc, bani, muncă și școală poți deveni boier. Poate mai dificil de acceptat în rândurile acestei “clase” însă, din afară, boierul e boier. Cu sluga, însă lucrurile sunt mult mai complicate. A fi slugă este, după părerea mea, imposibil să devii. Poți să fii sărac – rupt în fund, poți fi sclav, servitor, dar slugă nu. Slugă nu devii. Slugă te naști. Sluga are în sânge, în gene, atitudinea slugarnică şi ambiția nemăsurată atitudine ce calareste o eventuală mândrie de sine.
      O slugă poate deveni boier prin diferite conjuncturi. Boierul nu poate ajunge slugă niciodată. Poate ajunge la sapă de lemn, poate deveni slav, servitor, însă slugă niciodată. Nici toți banii săi, numele, renumele, sprijinul etc nu îl pot face să devină o slugă autentică. Boierul poate avea servitori o mie, dacă nu are măcar o slugă, degeaba mai este boier. O slugă face cât mii de servitori. Sluga hrănește orgoliul boierului, îi execută cele mai murdare porunci și îi simplifică viața. Cum porunca nu-i ca ordinul, nici servitorul nu-i ca sluga.
         Daca la noi, şi când spun la noi spun măcar Europa, boierul nu poate exista fără slugă, în Japonia feudală (până în secolul al XIX – lea) servitorul nu putea exista fără stăpân. Samuraiul, definit literar ca fiind servitorul unui nobil, la moartea acestuia devenea Ronin. Roninul devenea golan, hoţ, pirat orice numai un “om serios” nu. Oricât s-ar fi străduit să găsească un stăpân, – aceasta fiind rațiunea sa de a exista, să servească “pe cineva”, – nu putea fi acceptat de noul stăpân tocmai pentru că NU PREZENTA ÎNCREDERE. Ar fi fost un fel de servitor second-hand, total incompatibil cu încrederea solicitată de un post de „servitor” autentic.
         La noi, e fix invers. Sluga schimbă boierii nu pentru faptul ca aceștia mor, ci îi schimbă tocmai pentru că aleargă după acel boier, ce îi poate oferi plenar avantaje materiale mai consistente, la pachet cu mărimea calpacului. La noi, sluga alege boierul și extrem de rar invers. Un boier ce pune o slugă să îi facă o treabă, va sta liniștit atâta vreme cât sluga îi va fi credincioasă. Aceasta va face treaba mai bine decât el însuși.
         Așa cum orice naș își are nașul și orice boier se va afla într-o stare de o așa – zisă “vasalitate” cu alt boier cu “calpacul” mai mare, care și acela la rândul său va “prezenta” onorul, mai departe, altui boier și mai mare. Așa stau lucrurile de când lumea și pământul, așa stau și în sălbăticie cu animalele, așa stau lucrurile și în apa marilor, unde peștele mare înghite peștele mic.
         Dar, mai rămâne de definit acea stare de așa – zisă “vasalitate”. Aceasta ar putea fi slugărnicie, vasalitate în forma pură a termenului, sau “dependență” economică. Oricum am denumi aceasta formă de “vasalitate”, de dependență, în actele normative europene și internaționale vom regăsi de fiecare dată numai formula standard de entități independente și niciodată nu se va vorbi de subordonare.
         Așadar, slugărnicia este acea subordonare orbească “off the record”  față de boierul nobil stăpân. Se pune întrebarea de bun simț de ce oare slugărnicie necerută, când ar putea fi doar o vasalitate reglementată exact, strictă, fără echivoc?  Aici, în cuprinsul răspunsului apare esența acestui articol: deoarece sluga se comportă natural, regulamentul de organizare și funcționare se afla în AND-ul său, transmis ereditar.
           Se spune în popor că stăpânul face sluga hoață. Se pare că este adevărat. Însă, la fel de adevărat este și faptul că sluga îl face pe boier arogant, crud, lacom, insensibil, punându-l în fața faptului împlinit prin îndeplinirea PORUNCILOR cu mult peste închipuirea boierului.
          Se mai spune și că schimbarea stăpânilor e bucuria nebunilor. Dar mai corect ar fi bucuria slugilor. Sluga fuge și se repede să șteargă scama de pe umărul viitorului stăpân înainte ca acesta să știe că este “boier in devenire”. Boierul nu cunoaște niciodată câte lighioane are în ograda. E treaba slugii să se îndeletnicească cu asta. Dar boierul alege să aibă o slugă și nu un servitor tocmai pentru că știe că sluga la fiecare “numărătoare” va avea un număr mai mare de lighioane și că de pe fiecare animal sluga va “fi destul de pricepută” sa jupoaie mai multe piei. Oricum ar fi, nimeni nu știe mai bine decât sluga să facă ce face ea.
         De cele mai multe ori cei de pe moșie înjură boierul. Și este și nu este corect în totalitate. Sluga, însă, poartă întreaga responsabilitate pentru modul cum face și desface  treburile boierului. În definitiv, boierul a pus-o să “culeagă via”. Dacă sluga e atât de “idioată” încât a cules strugurii cu tot cu vița de vie, butuci și rădăcina, ce vină are boierul ?
            Boierul oricum nu venea să culeagă el via că de aia e boier, să muncească altcareva pe moșia lui. Așa ca a ales. A ales cum se alege de mii de ani. A ales modelul de executant cel mai performant din câte modele exista: Sluga. Spre deosebire de armată unde ordinul se execută și nu se discută ( eventual sluga militar va executa şi cu plăcere ordinul spre deosebire de subordonatul militar care îl executa ca o mașinărie, fără să pună la suflet sau să pună suflet) în viața civilă, sluga vine în întâmpinarea dorințelor boierului din proprie inițiativă
            În 99,99% din cazuri, sluga primește de la boier doar un plan general de afaceri și un mandat general. Restul, până în cel mai fin detaliu îi aparțin, ca și rezultatul care de altfel nu are cum să fie decât victorios.  O slugă nu greșește și nu ratează niciodată, întrucât ea nu joaca niciodată după reguli cinstite. Ea trișează de fiecare dată deoarece EA TREBUIE MUSAI SĂ CAȘTIGE. Și câștigă de fiecare dată.
          Sluga nu are onoare. Se face preș dacă e nevoie. Sluga adulmecă cerul și pornește peste munți și mări la boierul cel mare să ceară porunca nedată încă. Sluga nu suferă întrucât nu face sacrificii și nici nu știe ce sunt acelea. Sluga are propriul sistem de operare. Boierul are de ales. Pune să culeagă via o slugă sau organizează concurs de „culegători de vie”.

 

     București

  09 iunie 2016

  Costel AVRAM

avram costela.c.

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ