BULĂ ȘI DOREL: DIALOG PRIN GAURA CHEII

0
932

Sau: ca chiorul cu mutul pe gaura cheii

Avem o țară

                   Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

Germanos.ro

acelora care știu că nu știu tot”

        Nu s-a hotărât, nu s-a programat, nu s-a premeditat nici alegerea profilului și nici denumirea. Adoptarea și acceptarea lor ca reprezentanți „de vârf” s-a făcut în timp, iar „nevoile” pentru care au fost acceptați rămân un mister pentru fiecare în parte.
         Așa cum frumoasa clasei a ales să se mărite cu cel mai urât din clasă și cel mai prostovan, deși avea de unde și posibilitatea de a alege dintre „premianți” pe cel mai bun, tot la fel, în aceeași cheie poate, și națiunea româna a ales, în epoci diferite ca reprezentanți „de vârf”, tipologii și nume care să vină să le satisfacă nevoile și aspirațiile colective.
         În toată perioada comunistă și un picuț din perioada de după 90, la „butoane” a fost Bulă. De vreo 20 de ani însă, Dorel s-a înscăunat în locul lui Bulă și își „desfășoară activitatea” necontestat „încă”. Schimbul s-a făcut pașnic, civilizat chiar, Dorel fiind cel mai adecvat să satisfacă ce vrea „strada”.  Bulă a fost detronat din funcție, însă este tratat cu oarecare deferență datorată vârstei și funcției avute și chiar mai este menționat, așa din când în când. Acesta ar fi un semn clar ca încă trăiește.
         Prima concluzie care se poate trage ar fi că cei doi aparțin unor lumi diferite, cu cerințe diferite, cu nevoi specifice. Bulă era un tip descurcăreț, șmecher, arogant, zeflemitor, inteligent cu mult peste medie, egoist, critic, potent, veșnic învingător, dar nu datorită îndemânării, ci mai ales inteligenței. Toate aceste „calități” erau cerute și acceptate de societatea care „l-a creat și întreținut în viață” pe Bulă. Asta voia „strada”, ca să vorbesc în limbajul străzii de azi.
        Când cei „din stradă” s-au schimbat, – sau mai bine zis, când „au crescut mari, și-au luat serviciu și au devenit mămici și tătici”- și  au intrat  în casă, au lăsat afară, în fața blocului, copiii care au zis că Bulă nu mai este „cool” așa ca l-au omorât si l-au „născut” pe DOREL.
       Dorel pare mai tânăr decât Bulă. (Când spun tânăr mă refer la vârsta celor doua personaje, vârsta care rămâne fixă pe toata durata mandatului. Nu îmbătrânește și nici nu întinerește.) Dorel e limitat intelectual sau poate doar retardat. Oricum, nu e niciodată din „filmul în care joacă”. Este neîndemânatic, este idiotul grupului, este măscăriciul, este omul despre care poți să spui lejer copiilor „așa nu”.
          În vreme ce Bulă este tipul fără scrupule, tipul fără mamă și fără tată, care vede doar interesul lui și numai al lui, fiind „chior” la restul lumii, Dorel este atât neputincios, încât nu este în stare să aibă grijă de el însuși, cu atât mai mult să mai poarte și grija altcuiva. Bulă se străduia să iasă din orice belea, călcând pe cadavre, dacă era nevoie să iasă învingător, în vreme ce  Dorel se străduiește să intre în orice belea. Nimeni nu are loc de el la intrat in belele.
       Ăsta a ales națiunea. Lăsând la o parte specificul, simțului umorului deosebit de dezvoltat al nostru, ironia și autoironia de la cea mai fină la cea mai grosieră totuși, se simte în mod clar o rupere de ritm între cele doua opțiuni. Într-o perioadă tristă a istoriei noastre, națiunea a ales ca „reprezentant de vârf” un personaj puternic, un tip care nu se îndoia de victorie. Un tip care și-o dorea. Un revoluționar.
      După trecerea la un sistem deschis, liber, pare deosebit de suspectă trecerea „gusturilor” națiunii către „reprezentantul demn de milă”, care provoacă râsul, neajutoratul. Pentru cine își amintește, era un banc cu un țăran ce își aduce vaca prăpădită la târg să o vândă și cerea o suma astronomică. Întrebat fiind de ce ține morțiș să ceară un preț atât de nebunesc, că doar de asta a adus vita la târg, sa o vândă nu? Țăranul a răspuns cu obida: Am adus-o să o fac de râs, de asta am adus-o.
          Exact ca în bancul enunțat, se pare că „gusturile” generației actuale, ce l-au pensionat pe Bulă, l-au ales pe Dorel  pentru a-l face de râs. Să aibă de cine râde. Păguboasă alegerea, părerea mea. Bulă, e adevărat, era expirat, însă de ce Dorel? Încă din perioada de glorie a lui Bulă mi-am pus întrebarea de ce oare a fost ales Bulă, că dacă era nevoie de un tip care să înfrunte sistemul, care să fie popular, bun, învingător, etc. aveam de unde alege: Mărgelatu, Pintea, Iancu Jianu și or mai fi fost. Dar nu, poporul nu și nu , Bulă în sus Bulă în jos. Că nici Bulă nu era bun, altruist, milos, etc. asta se știe. Și Bulă bea mult, era afemeiat, fura, copia la școală etc. Avea bube în cap fără număr, însă îi plăcea să iasă învingător, reușea de fiecare dată și asta plăcea poporului. Măcar în folclor să câștige de fiecare dată!
        Dorel face ce face și le bagă în gard de fiecare dată. Dorel e atât de prost încât s-a trecut pe pilot automat. Nu mai trebuie să i se scrie scenariul în mediul folcloric. Se descurcă singur și unde nu se descurcă improvizează. Dorel nu comunică. Nu poate că e mut. Mutul tace, că asta face un mut, dar le și face. Că nici locului nu poate să stea. Dorel a reușit să facă în câțiva ani ce nu a reușit Bulă în zeci de ani. După ce ca sunt atât de  deosebiți, Bulă și Dorel nici nu comunică.
       Probabil dacă ar colabora ar putea găsi „un profil” care să corespundă cu adevărat anului și locului unde trăim noi ca popor acum. Bulă e chior, cum spuneam și nu vede decât ce vrea el. Este impotent să vadă ce îi arata alți. Dorel e mut. Nu știm dacă e și surd, că nu poate să ne spună.
        În raport ce s-a prezentat până acum, se poate trage o concluzie ori se poate emite o ipoteză. Depinde cum stăm și privim. O concluzie ar fi aceea că nici generațiile care au emanat pe fiecare din cei doi reprezentanți nu pot dialoga, nu neapărat că nu există voință, cât nu exista putință dacă transferam handicapurile celor doi la cele două generații. O alta situație ar fi, dacă ne schimbam unghiul de vedere, că cei doi reprezentanți au transferat din calitățile și defectele fiecăruia către susținătorii lor.
          Și în prima situație și în cea de-a doua, așa cum Bulă şi Dorel nu pot avea un dialog ( și aici mă refer în principal la un dialog constructiv) nici generațiile „de stradă” nu se pot înțelege, probabil din cauza acelorași handicapuri. Era cineva, scriitor celebru, care în momentele de euforie, într-o dispută civilizată, când epuiza toate, dar absolut toate argumentele logice şi celălalt o ținea pe a lui, ca și cum nu ar fi auzit nimic îi răspundea sec :  „Ba măta-i tebecistă”.
        Bulă și Dorel nu pot dialoga și presupun că nici reprezentanții lor nu pot, câtă vreme dialogul lor ar putea fi asemănător dialogului dintre un rus și un american. Americanul îi explica rusului că în Rusia nu sunt respectate drepturile omului în 2016, iar rusul îi răspunde că și americanii au ucis indieni în secolul al XIX-lea.

 

    București

  19 mai 2016

Costel AVRAM

avram costel

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ