CUM SĂ SCOȚI LA CONCURS FUNCȚIA DE PREȘEDINTE DE ȚARĂ ?

0
923

Mai repede, mai sus, mai puternic !

Avem o țară

                   Salutare Națiune  !!!

 „Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

Germanos.ro

acelora care știu că nu știu tot”

         La concurs ca la concurs! Și apoi, nici concursurile nu se fac în general așa, haotic. În primul rând, un concurs se ține periodic. Organizatorul înregistrează acest concurs și îl promovează. Publică regulamentul de organizare, publică condițiile de participare, etc. Un concurs, prin definiție este eminamente facultativ. Adică, altfel spus, nu te obligă nimeni sa concurezi. După ce te autoexaminezi, să vezi dacă merită și dacă îndeplinești condițiile de participare prevăzute de regulamentul de concurs, te hotărăști dacă te înscrii pe lista de participare sau nu.
         Așa cum frecvent se spune că arta cere sacrificii, la fel, prin asemănare, am putea spune că și democrația, de pildă, ar avea nevoie de niște sacrificii. Un fel de up-grade, niște îmbunătățiri, altfel spus. Adică, în primul rând, să mărim considerabil numărul și complexitatea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească cel ce urmează să fie reprezentantul poporului și, apoi, în al doilea rând, să îl vedem la proba de concurs propriu-zisă.
         În condițiile actuale, și la noi și aiurea prin lumea civilizată, democrația înseamnă acel regim politic de organizare socială în care cetățenii statului respectiv deleagă puterea populară unor reprezentanți aleși chiar din rândurile lor pentru a se ocupa de treburile politice ale statului. Delegarea legitimează dreptul reprezentanților de a decide în numele poporului, fără să îl mai consulte, o perioada limitată de timp.
         O îmbunătățire a sistemului actual ar fi ca la acest concurs să participe numai cei care doresc să fie reprezentanții poporului, adică să concureze unii cu alții, ei între ei, bazându-se pe cunoștințele și aptitudinile lor și în final să fie un singur loc ÎNTÂI. Acela să merite să fie reprezentantul poporului. În sistemul actual, la concurs merg DOAR voințele populare ale cetățenilor. Dorințele populare în funcție de gust si preferințe concurează. Care tabără întrunește mai multe voturi, aceea își va impune voința și implicit reprezentantul. Altfel spus, câștigător este nu alesul, ci gruparea celor care aleg. Un fel de concurs al ORGOLIILOR.
         Nici nu este de mirare că ne-am aflat în nenumărate cazuri în care cel ales să reprezinte poporul nu are legătură cu esența instituției reprezentării. O reprezentare se face în numele și pentru cel care te-a ales, să faci sau să nu faci ceva în așa fel încât nu numai că nu trebuie să aduci vreo vătămare drepturilor alegatorului, dar trebuie să îi administrezi drepturile cel puțin la fel de bine dacă nu şi mai bine decât alegatorul însuși.
         În forma actuală, democrația nu face decât jumătate din misiunea ce îi revine. Adică își manifestă voința colectivă în realizarea interesul său direct. Spun ca o face doar pe jumătate întrucât poporul nu organizează un concurs prin care sa fie ales cel mai bun, care să îi reprezinte o perioadă de timp cu “super profesionalism”. În forma actuală de democrație, poporul nu face decât un concurs între diverse grupări ale populației componente pentru a impune pe unul sau pe altul, fără nici un fel de testare sau criteriu de competență pentru a verifica dacă merită să i se încredințeze “cheia cetății”.
         În forma actuală este vorba de un concurs de orgolii, un concurs de voințe colective cu rezultate care mai de care mai halucinante. Când spunem „voința poporului”  ne referim cu certitudine la voința conștientă a poporului, la voința responsabilă a poporului. Trebuie găsit un procedeu pentru a îmbina toate variantele pentru a obține o „esență de esența de adevăr și eficiență”.
         Pentru respectarea principiilor democrației, care s-a dovedit că este o forma optimă de echilibru între dezvoltare, libertate și oportunitate pentru toți cetățenii comunității, precum și pentru căutarea unui procedeu de concurs între cei care se încumetă să fie reprezentanții poporului și să muncească pentru toți, am putea pentru început să altoim varianta de concurs pe tulpina democrației clasice.
         După alegerea unui număr considerabil de reprezentanți prin „concursul” orgoliilor grupărilor comunității ( sistemul de alegeri clasic), să urmeze o fază superioară de concurs, în care, în urma verificărilor aptitudinilor profesionale și educaționale ale „celor aleși în primul tur” să avem un câștigător final, considerat „cel mai priceput dintre cei aleși”.  Astfel, am avea îndeplinite atât condiția exprimării voinței poporului de a alege drept reprezentanți cetățeni din rândurile sale, cât și condiția de alegere pertinentă, prin concurs,  „a celui mai deștept dintre cei aleși”.
         După parcurgerea acestor etape s-ar putea concluziona că, chiar dacă nu am alege ca reprezentant al poporului pe cel mai deștept și capabil membru al său (poate nu are chef, nu vrea sau nu îi permite religia să fie președinte), măcar am avea oarecum inima împăcată că avem cel mai capabil, deștept și destoinic reprezentant dintre cei aleși de popor și care s-au prezentat la concurs după alegeri.
         Acest pamflet are un mesaj, ca orice pamflet de altfel. Dacă cineva din cei care îl citesc nu prind acest mesaj să știți că nu este nicio nenorocire. Nici nu profită și nici nu dăunează nimănui. Este ca și cum ați găsi un bilet adresat altcuiva. Adică, altfel spus, nu este pentru tine și dacă nu e pentru tine nici nu te supară nici nu te bucură. Dacă tu nu ești însurat și găsești un bilet adresat de o soție altui bărbat ce îi este soț și căruia îi cere să facă niște cumpărături, acest bilet rămâne un bilet și atât.
         Dacă în schimb, prinzi mesajul, atunci înseamnă ca “ești însurat, că soția ta este cea care a scris mesajul și acesta este scris pentru tine și chiar trebuie să cumperi ce e pe lista”. Adică mingea e la tine. Tu ești în teren, ești în fața porții cu portarul advers în față, antrenorul e pe margine și tot stadionul e cu „inima la gât” și ochii pe tine si la ce vei face tu cu mingea. „Tragi la poartă sau dai pasă?”. Este alegerea ta. Tu ești in concurs, cum s-ar spune. Daca am putea organiza un sistem hibrid între DEMOCARAȚIE și OLIMPIADĂ am găsi poate cheia unui sistem de organizare cel puțin milenar.

 

     București

  06 iunie 2016

 Costel AVRAM

avram costel

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ