DE CE NU E PROBABIL UN RĂZBOI MONDIAL ÎN VIITORUL APROPIAT?

5
1129

À la guerre comme à la guerre

 

Avem o țară

                   Salutare Națiune  !!!

Germanos.ro

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

acelora care știu că nu știu tot”

         Război, cuvânt groaznic. Război mondial, cuvinte al căror sensuri alăturate te cutremură și te paralizează. Te cutremură, dacă ai capacitatea de a pricepe cu adevărat dimensiunea sinistrului. Te cutremură și te îngrozește, dacă ai noțiunea și responsabilitatea utilizării și înțelegerii acestor termeni.
         Dacă „un cineva”, care din diferite motive „merită” să facă agenda unui jurnalist – mic sau mare – ține un discurs de măcar cinci minute în care folosește o singura dată cuvântul „nenorocire”, atunci titlul știrii va conține cuvântul “nenorocire”. Această foame de senzațional, de teribil, face să apară în știri subiecte împinse ori urcate cu forța pe gâtul publicului receptor.
E complicat să găsim noi acum și aici rezolvarea unei probleme ce durează de zeci și zeci de ani, dacă presa scrie tâmpenii că asta cere publicul sau publicul „mănâncă oricum ce i se dă”. Personal tind să cred că publicul va digera orice i se va servi și, prin urmare, responsabilitatea în proporție de sută la sută va reveni formatorului de opinie.
         Pe lumea asta sunt nebuni și scrântiți cu nemiluita. Tind să cred că nebunii depășesc în procente oamenii înțelepți. Și, respectând regulile și principiile generale, este firesc ca acești sonați să fie împrăștiați proporțional în toate straturile societății și în toate structurile acesteia. Fructificând declarații belicoase și iresponsabile ale unor reprezentați politici, ori funcționari ai unor guverne, o parte a presei, cu motiv ori fără motiv, amplifică evenimentul, dându-i o alură de certitudine, de grozăvie iminentă, escaladând sensibilități și semănând panică. Repet, o fac din dorința de senzațional și respectiv audiență, ori o fac urmând un traseu de menținere a moralului public sub anumite cote, traseu elaborat de entități “care nu există”
         Pe orice site deschizi internetul dai numai de știri cu iminența începerii unei conflagrații mondiale, rușii ataca NATO, Alianța Nord Atlantică atacă Federația Rusă etc. Cursa înarmărilor ia amploare. Pregătiri. Tatonări. Tensiuni. Iritarea opiniei publice cu „chemarea tinerilor la arme”, răstălmăcirea prevederilor unor acte normative cu privire la apărarea civilă, o nebunie care merită o cauză mai bună. De multe ori, stai și te întrebi câta prostie și nebunie există, și câtă manipulare. Au fost momente în care aproape toată presa comenta faptul că centrele militare „cheamă la arme populația aptă combatant”. Care populație? Care aptă combatant?  Firește că s-au dovedit fâsâieli, însă au trecut și dacă nu le amintesc eu acum, se pare ca nu le-a luat nimeni în seamă.
         Problema cu războiul este un lucru extrem de serios și îmi pare rău că nimeni din cei cu adevărat avizați nu a luat atitudine să pună la punct acești diletanți demagogi și instigatori care agită populația ori de proști ori să prostească. Foarte rar vreun analist specializat pe politică externă, vreun istoric sau diplomat au încercat să spună ce spun eu, însă într-un limbaj foarte tehnic, inaccesibil neprofesioniștilor, pe canale extrem de nișate și cu o audiență extrem de mică și oricum foarte avizată.
         Un război mondial, nu este o încăierare intre două găști, bande, provincii, țări sau grupuri de țări. Un război mondial are un caracter general, de lungă durată și se caracterizează în polarizarea tuturor națiilor în două tabere grupate în jurul a celor mai mari și mai tari două state. Fără ăștia doi mari nu poți avea război mondial niciodată. Pot fi conflicte zonale, dar care durează până când unul din ăștia doi mari sau chiar amândoi vin să „stingă focul”.
         Un război mondial, un război mare, se face pentru aranjarea pentru o lungă perioadă de timp a zonelor de influență, aranjare ce contrar opiniei publice, este respectată la nivel de centre de comandă colectivă, diplomatică și politică. În cursul secolului al XX-lea, în opinia mea a avut loc un singur război mondial. Marele război dintre 1914 – 1918. Marele război ce avea să schimbe o lume veche cu alta nouă. Război ce era NECESAR să facă trecerea dintre cele două lumi, trecere fără anestezie.
         Realitatea a făcut însă ca aceasta „operație” să fie una nereușită. Ori „pacientul” a căpătat o infecție generalizată, ori „doctorii” au uitat vreun pansament ori vreo pensă sau foarfecă in pacient, fapt ce a determinat o nouă “reoperare” care a culminat cu a doua conflagrație mondială (definitivarea primeia, o continuare) între 1939 – 1945. După 1945, omenirea a intrat într-o logică ce este urmată si respectată și astăzi și va fi urmată vreme îndelungată de acum încolo.
         Escaladarea și amplificarea ori răstălmăcirea unor declarații belicoase, nefericite ori iresponsabile, nu sunt decât rodul ori a imaginației ori a dorinței de senzațional. Cântărind lucrurile în mod corect și fără patimă, vom observa că de zeci de ani se spun lucruri care se dezumfla în ritmul în care sunt umflate. Un război nu începe pentru faptul că se tot vorbește despre război ori se dorește un război. El începe din rațiuni proprii și, întotdeauna, ultimul pe lista de soluții a unor probleme apărute și care cer rezolvate.
         Și, apoi, nimeni nu vine să explice dintre așa-zișii „analiști” de ce să fie încă un război? Războiul este soluția la o problemă existentă.  El vine să rezolve o problemă ce nu mai poate fi rezolvată altfel. Care ar fi în momentul de față PROBLEMA?  Niciun specialist cu scaun la cap nu se învrednicește să explice dornicilor de senzațional că nu există nicio problemă. Și dacă ar fi să existe probleme minore, acestea  nu se pot rezolva cu tancul.
         Cei doi mari actori își văd de ritmul istoriei fiecăruia, comunică, colaborează, socializează și cam atât. Fiecare în parte are programul său de apărare, de înarmare și atât. Se fac declarații care să “iasă la număr” și atât. Restul se agită, își dau cu părerea, interpretează în fel și chip și atât. În condițiile în care ambele tabere au programe de înarmare pe perioade îndelungate în viitor, ambele tabere au o evaluare a potențialului celeilalte, este aproape imposibil de înaintat ipoteze pertinente care să conducă la concluzia unui conflict real.
         Spaima aceasta continuă cu începerea iminentă a unui război este și total anapoda și neproductivă. Dacă ea are ca țintă înarmarea și cheltuirea unor sume considerabile de bani pe echipamente militare, atunci ținta este într-adevăr atinsă, însă aici ar trebui să ne oprim cu isterizarea.
         Repet ce am spus mai sus, un război este soluția la o problemă. Care este problema pentru ca războiul să o rezolve? Lucrurile au fost aranjate în 1946 pentru foarte mulți ani înainte. Atât de mulți încât soluționarea unor probleme cu tancul sau racheta ar părea de domeniul jocurilor de copii. Consider că deja am depășit stadiul de rezolvare prin conflict armat și ca această cursă a înarmărilor nu este decât un efect al principiilor dinamicii, o inerție ce descrește până se oprește definitiv.
         Dacă am accepta faptul că un conflict armat, în sensul tradițional al cuvântului, este depășit total în secolul al XXI-lea și că modul de trasare al sferelor de influență s-ar negocia nu cu mitraliera, ci cu indicii bursieri, atunci da:  SUNTEM ÎN PLIN RĂZBOI MONDIAL.  Spun că un conflict armat tradițional nu ar mai fi posibil tocmai datorită faptului că forțele sunt sensibil egale, sensibil egal de eficiente, sensibil la fel de cunoscute de către ambele părți. În condițiile atâtor “sensibilități” cine s-ar mai încumeta să pornească acțiuni armate sinucigașe?
         Acum, când întreaga omenire trece de câțiva ani din criză economică în criză economică, când din ce in ce mai mulți oameni conștientizează și identifică migrația capitalului ca fiind adevăratul pericol, conflictul armat cu chemarea și mobilizarea populației sub arme, cu baioneta la arma și casca pe cap, pare de domeniul literaturii S.F.
         Am scris aceste rânduri ca o opinie personală, fără pretenții, opinie la care poate ajunge oricine își dorește să măsoare fără patimă și fără părtinire. Și dacă încercați să dați la o parte din știrile pe care le aflați minciunile despre cutremurul catastrofal ce vine din zi în zi, știrile despre războiul mondial ce o să înceapă, că  ne atacă rușii, dar americanii ne apără, că de aia suntem membri ai alianței, atunci o să rămână numai știri despre chiloții nu știu cui sau care cu cine a făcut nefăcute.
         De ce nu o să înceapă un război mondial în curând?  Pentru că actorii mari au o înțelepciune pragmatică și doar se tachinează de zeci de ani, dar nu au nici chef și nici interes să se încaiere. Dar dacă nu avem parte de un război mondial, măcar un război mic sa facem și noi cu ignoranții, cu proștii, demagogii, hoții și idioții.

 

     București

  02 iunie 2016

 Costel AVRAM

avram costel

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

5 COMENTARII

  1. Partial sunt de acord. Este putin probabil sa se intample in viitorul apropiat. Insa, pe termen mediu si lung este iminent. Criza economica despre care aminteati si care pare fara sfarsit, poate fi un factor declansator. Lupta pentru resurse alimenteaza tensiunile dintre state. Motive sunt destule.
    Paradoxal, ceea ce impiedica izbucnirea unei conflagratii mondiale este chiar armamentul nuclear. Din nefericire asta nu poate fi o piedica la nesfarsit. Istoria omenirii este un lung sir de razboaie. Ar fi naiv din partea noastra sa credem ca razboaiele de proportii nu mai sunt posibile.
    Astazi sunt trei actori mari pe scena mondiala.
    Nu suntem atat de evoluati ca specie incat sa ne rezolvam conflictele in mod pasnic.

  2. Citez: „Nu suntem atat de evoluati ca specie incat sa ne rezolvam conflictele in mod pasnic.” Si pot spune MONUMENTAL !!! Subscriu la acest aspect; si adaug: pentru a fi in stare sa fim capabili de a intelege in mod complex inutilitatea oricarui tip de razboi sau conflict, nivelul nostru de Constinta trezita trebuie sa fie de minim 10%. Cum Omenirea de azi are, in medie, pe undeva pe la 2%, si, la nivel spiritual-sufleteste suntem doar niste bestii cautatoare de bani prin orice metode si mijloare fara a ne pasa nici un pic de ceilalti pe cursul „acestui proces”; ei bine, nu cred ca trebuie sa va mai spun raspunsul. El este EVIDENT !!!

  3. Citez: „Nu suntem atat de evoluati ca specie incat sa ne rezolvam conflictele in mod pasnic.” Si pot spune MONUMENTAL !!! Subscriu la acest aspect; si adaug: pentru a fi in stare sa fim capabili de a intelege in mod complex inutilitatea oricarui tip de razboi sau conflict, nivelul nostru de Constinta trezita trebuie sa fie de minim 10%. Cum Omenirea de azi are, in medie, pe undeva pe la 2%, si, la nivel spiritual-sufleteste suntem doar niste bestii cautatoare de bani prin orice metode si mijloare fara a ne pasa nici un pic de ceilalti pe cursul „acestui proces”; ei bine, nu cred ca trebuie sa va mai spun raspunsul. El este EVIDENT !!!

  4. „Consider că deja am depășit stadiul de rezolvare prin conflict armat și ca această cursă a înarmărilor nu este decât un efect al principiilor dinamicii, o inerție ce descrește până se oprește definitiv.”
    Nu! Nu l-am depasit, stai calm, si ineria „descreste” pe dracu; nu observi ca are in spate un motor cu multi cai putere (a se citi crize fianciare, satanizarea Pamantului prin poluare si imbolnavirea populatiei, deposedarea tarilor sarace de resursele lor naturale, spalari de bani si tot felul de inginerii financiare unde razboaiele sunt cele mai profitabile, multi de etc.) ?! 😀

LĂSAȚI UN MESAJ