EFECTUL „PROSTUL HARNIC”

2
1599

   Cu prostul la …psihiatru !

 

  

Avem o țară

Germanos.ro

                   Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

acelora care știu că nu știu tot”

 

 

              De când e lumea se știe – cel puțin pe la noi – că în armată nu „ se dă pe din-afara „ cu inteligența și ca „logica nu prea se simte la ea acasă”. Cu toate acestea, luată ca tot unitar, ca sistem de organizare și ca instituție, armata are cea mai ridicată eficiență în modul de alegere și luare a deciziei, cel mai ridicat randament în execuția întocmai a deciziei luate. Structura de comandă este cea care o definește exemplar și o departajează net față de oricare structură „civilă”.
              Ca și Biserica, armata are o structură organizatorică de format piramidal, principii de funcționare implementate și definite de mii de ani, fapt ce îi conferă o soliditate și stabilitate invidiate și copiate fară succes în diferite structuri civile (sisteme de organizare socială, partide politice, instituții civile) în decursul istoriei.
           Deși, și în armată sunt „proști” destui – ca oriunde altundeva – aceștia nu sunt „harnici” ca în civilie. Ei nu fac decât ce li se spune să facă, fară să se simtă în vreun fel frustrați, ba se simt chiar eliberați de povara răspunderii. În sistemul militar chiar și „prostul” primește ordinul numai de la șeful direct, care și el la randul său îl primește de la un șef mai mare. Lipsa de hărnicie în militărie constă tocmai în a conserva ordinul în forma sa inițială, pe toată lungimea sa, de la emitentul COMANDANT până la executantul TILICAR, fără să-l contamineze în vreun fel, cu o „idee” ori inițiativă proprie.
         Spre deosebire de sistemul militar, unde aproape totul pe traseul unei decizii este perfect predictibil, în viața de toate zilele, de dincolo de zidurile cazarmei, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Prostul harnic este pericolul cel mare. Este dușmanul „din interior”,este bomba cu ceas, este imprevizibilul, de cele mai multe ori insesizabil și aproape nededectabil.
             Este contagios din cale afară și cu o rată exponențială de inmulțire. Buna sa credință il face imun la detecție. El este calul troian ce amenință să distrugă CETATEA. Prostul harnic distruge totul în jurul său și se autodistruge, fară intenție, plin de bună credință. Și nu PROSTIA ar fi atît de periculoasă pe cât INGONORANȚA. Este POLICALIFICAT ȘI SUPERCALIFICAT. Prostul harnic distruge prin „ideile” și „presupunerile” pe care le introduce cu de la sine putere în modul de ducere la îndeplinire a unei sarcini/ordin. Se implică până la combustie, autoindusă și inutilă.
            În armată, o asemenea alterare a ordinului este exclusă. Acolo poate fi executat sau nu un ordin, ori executat parțial. Este exclusă absolut deturnarea lui (desigur cu excepția trădării, caz particular și izolat).
Prostul harnic CIVIL păcătuiește prin alterarea ordinului cu bună intenție, chiar bună credință, greu dacă nu chiar imposibil de detectat. Este mândru și DATOR să intervină.
             Este cazul celebru când ceri să ți se aducă apă și ți se va aduce orice altceva decat apă, motivânt că berea ori sucul ar fi mai indicate. Dupa apă se pleacă, cu apă trebuie să se vină. Dacă nu este apă, atunci nu se aduce nimic. Prostul harnic umblă la variabile și atunci nu trebuie sa ne mai mirăm de rezultate.
Prostul harnic își SABOTEAZĂ propriul sistem, semenii și pe el însusi. Și nu o face cu intenție. De cele mai multe ori, rezultatele acțiunilor lui sunt ireparabile, imprevizibile și catastrofale. Prostul harnic e o boală. Este peste tot. Pe orice palier. În administrația publică centrală și locală, dar și in piața liberă. Și în educație și în sănătate și peste tot. Oriunde are de îndeplinit o misiune, el este lovit brusc de aroganță și se simte îndreptățit să intervină și să „înbunatățească” misiunea încredințată.
            Intervine oriunde și oricând, este brusc lovit de neîncredere în competența șefului ierarhic și în modul acestuia de a gândi o acțiune. Lipsa de predictibilitate a unei comenzi lansate în execuție este mormântul oricărei întreprinderi de orice fel. Ambiguitatea oricărei previziuni cu privire la modul în care prostul va „pune în executare„ o acțiune, face să intre în derizoriu orice calcul de probabilitate.
            Nu știu cum este în alte părți, însă la noi știu sigur că prostul harnic român are o suficiență cu totul ieșită din comun; se pricepe la orice, la toate și toți șefii pe care îi are sau i-a avut sunt niște proști. Generalizează chiar – ca o scuză a neputinței și implicit a lipsei de performanță proprie – că incompetența este o condiție esențială pentru a ocupa o funcție de conducere.
             Tot ce pornește bine ca decizie are o șansă din două să fie pusă în executare corespunzător. Tot ce pornește rău nu se poate finaliza decât rău. Spre deosebire de civilie, în armată rata ca o decizie care pornește bine să sfârșească rău este extrem, extrem de mică. În viața civilă, procentul aproape că se inversează „datorită” PROSTULUI HARNIC.

05 noiembrie 2015

     Bucuresti

Costel AVRAM

avram costel

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ