FĂ CE ZICE POPA !

1
1101
monarh


Să alegi inainte să culegi !

 

 

Avem o țară

Germanos.ro

                   Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

acelora care știu că nu știu tot”

 

 

 

         Ce au în comun terorismul, obezitatea și sarcina nedorită? Sunt multe, însă, în principal, cauza comună o constituie lipsa măsurilor de apărare împotriva apariției fiecăreia în parte. Fără măsuri pertinente de prevenire a apariției, toate trei apar, fie ca ne mirăm, fie că nu.
         În cazul sarcinii, se știe, că nicio măsură, chiar dintre cele mai moderne, nu are o rată de succes de 100% și că întotdeauna există o marjă de eroare, marjă care, de altfel, face diferența între „o pățită” și una „nepățită”. Peste toate metodele însă, vechi sau moderne, există o metodă infailibilă, mai drastică ce e drept și ocolită cu buna-știință, una ce într-adevăr are rata de succes de 100%:  ABSTINENȚA. Aplicând metoda abstinenței, rata de succes este garantată în totalitate. Vrei să faci sex, îți asumi obligatoriu un risc în proporție mai mică ori mai mare, în funcție de cât de „prevăzător” ești sau îți propui să fi. Sau, te riști și faci sex în funcție de cât de mult îți DOREȘTI asta.
         În cazul obezității lucrurile stau oarecum asemănător. Ca orice lucru plăcut, și mâncarea provoacă dependență. Și ce dependență! Mai mult! Și mai mult! Din ce în ce mai mult. Rezultatul?  Unul ce poate sta doar pe 2-3 scaune. Acum vine partea amuzantă. Când auzi masurile prin care vor să combată obezitatea te umflă râsul. Apar doamne și domni, unul mai imens ca altul sau alta, unul mai doctor ca altul, unul mai priceput ca alta și care explică, doct, cam câte (cinci-șase) mese pe zi trebuie să mănânci pentru a slăbi. Ori sunt nebuni și proști la maxim, ori sunt nesimțiți la maxim, când prostesc turmele de proști că mâncând mai mult decât mâncau înainte vor slabi.
         Să apară o doamnă și să spună că mâncând cinci mese cu grătar de pui o să slăbească de la 120 la 100 kg mi se pare culmea idioțeniei. Este o parte manipulare și o parte prostie. Orice om normal la cap când vede o inundație în apartament întâi închide robinetul, opreşte sursa inundaţiei și abia apoi se ocupă să strângă apa de prin casă. Întâi de toate ar trebui să se oprească să mai bage în burtă mii și mii de calorii și apoi să facă un plan “cincinal” de slăbit. Să oprească sursa de mâncare. Sau, mă rog, să o reducă cu 90-95 %. În timp o să se vadă şi rezultatele.
         În cazul terorismului ne aflam într-o situație izbitor de asemănătoare cu cele doua arătate mai sus: sarcina nedorită și îngrășarea peste măsură. Și în cazul terorismului există doar o singură metoda de apărare 100% sigură. Ceva asemănător cu abstinența sexuală. Ceva ce implica o delimitare clară și o izolare a oricărui factor de natură a produce evenimente teroriste sau, dimpotrivă, de a se izola de posibile elemente ce pot cauza perturbări tragice.
         Ca și în cazul sexului practicat „hai-hui” și „flower-power”, circulația necontrolată a persoanelor, haotică, de acolo-colo pe planetă, poate provoca surprize şi iar surprize. Așa cum, în primul caz, riscul apariției unei sarcini nedorite există, eventualitatea producerii ei este admisă, însă, se speră în neproducerea ei, și în cazul apariției atentatelor teroriste se cunoaște acest risc, se admite că poate apărea, însă, se speră că nu se va întâmpla sau se va întâmpla mai târziu, sau că se va întâmpla cu efecte foarte mici.
         Așa cum în cazul prezervativului, de pildă, ca metodă principală de contracepție, există posibilitatea ca acesta să fie fisurat, găurit, să se rupă etc, oricât prestigiu ar avea producătorul și oricâtă tehnologie ar pune în fabricarea lui, la fel se întâmplă și cu gestionarea fenomenului de prevenire a atentatelor teroriste. Oricâtă tehnologie de ultima oră pe planetă s-ar utiliza, tot există acea marjă de eroare prin care s-ar strecura neprevăzutul și e suficient pentru ca nenorocirea să se producă. Ar echivala, cu o vulcanizare inutilă și comică a unui prezervativ.
           Chiar și dacă nu e demagogie și sunt reale toate progresele tehnice și științifice de verificare, control și monitorizare și tot este demonstrată fisura și neajunsul acestei concepții de apărare prin însăși faptul că se întâmplă asemenea nenorociri. Se pune întrebarea firească, de altfel, pentru ce se cheltuiesc atât de mulți bani dacă tot nu se poate realiza  o apărare efectivă? Ca și în cazul sexului unde nu poți să te destrăbălezi și să „preacurvești” în fel și chip, ori sa crapi în tine numai șaorme în așa hal și să rămâi tot virgină și subțirică, nici în cazul luptei împotriva terorismului nu poți să pretinzi că ai control asupra fenomenului câtă vreme nu gestionezi circulația de „care încotro” în deplină siguranță. Degeaba investești sume astronomice în tehnologie intergalactică dacă te lupți cu niște unii care comunică prin porumbei călători.
         Și apoi, nu în ultimul rând, pornind de la tema calculării matematice a riscurilor – care nu întotdeauna este în acord deplin cu principiile morale – am putea încerca să facem o paralelă cu linia de gândire multimilenară ce a intrat oarecum în fibra noastră genetică și în subconștientul nostru. Analizată cu atenție are logică cât cuprinde, deși la prima aruncătură de ochi nu ar părea. Așadar, când e de ales între a  salva o femeie care a născut și copilul născut se salvează întotdeauna femeia. Pare aiurea și rece, însă femeia mai poate face și alți copii, iar copilul oricum nu poate supraviețui singur mamei. Între a-i salva pe ai mei sau pe ai altora, întotdeauna voi salva întâi pe ai mei. La noi chiar există și proverbul „E mai aproape cămașa decât sumanul”.
         Rezumând, aș sintetiza, fără nici o legătură cu realitatea, că e total absurd să riști, de pildă, viața a 5-6 oameni într-un avion pentru a încerca salvarea ipotetică a unei singure vieți. Orice religie și cu atât mai mult religia creștină ne îndeamnă să facem bine, să ne ajutam aproapele, însă trebuie să o facem fără să stânjenim ori să facem rău celor și mai de aproape. Rămâne fără niciun fundament faptul că ajutam zece inși și prăpădim douăzeci de ai noștri. Între douăzeci ai noștri și zece ai lor mai bine rămânem fiecare cu ce avem și se prăpădesc cei mai puțini, dacă nu există posibilitatea de a  salva integral pe toată lumea și fără daune colaterale.
         Revenind într-un registru ceva mai sobru, chiar trebuie făcută o evaluare mai serioasă și căutată o metodă asemănătoare abstinenței sexuale. La drept vorbind, chiar nu se poate și cu una și cu cealaltă. Noi romanii chiar avem o vorbă ce exemplifică mai mult decât exact situația, pe care am să o spun pe jumătate și dumneavoastră să o continuați, cei ce o știți:  „Nu se poate și cu sufletul în Rai  și………. „
         Orice măsură de apărare se ia făcând un sacrificiu. Sacrificiu înseamnă să dai din ce ai tu și să rămâi cu mai puțin sau deloc și, nicidecum, să dai din ce îți prisosește.

 

23 martie 2016

     București

Costel AVRAM

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

  1. Loved the article . The best so far.
    Orice măsură de apărare se ia făcând un sacrificiu. Sacrificiu înseamnă să dai din ce ai tu și să rămâi cu mai puțin sau deloc și, nicidecum, să dai din ce îți prisosește.

LĂSAȚI UN MESAJ