G I C Ă CONTRA

0
797

Nimeni nu se împiedică stând întins în pat

Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”

          Într-o frumoasă dimineață, Gică se trezi, se îmbrăcă, încuie ușa, ieși din bloc și porni la drum. Porni spre soare răsare, spre răsărit. Și merse, și merse, și merse cale lungă. Nouă zile și nouă nopți, peste mări și țări, văi și munți și ape multe. În a zecea dimineață ajunse pe cel mai înalt vârf de munte. Se cocoță anevoie până în vârful său, se ridică în picioare, își aranjă hainele boțite, se întoarse cu fața spre apus de unde venise, își duse mâna streașină la ochi și spuse plin de adâncă uimire: „Mamăăă ce departe stau ?”
        Cam ăsta e Gică al nostru. Se miră și îți contrazice până și propriile fapte ori ziceri în lipsă de parteneri de discuție, ori inventează situații pentru nu fi de acord cu ele. Eu pe Gică l-am cunoscut, cred, încă din clasele primare. De pe atunci avea „argumentul” la el și îl purta ca pe o armă pregătită pentru orice intervenție. Orice spuneai, „vărul său dintr-a VIII-a” avea altfel, făcea mai bine, era mai cum voia el să fie, altfel decât spuneai tu. Gică avea grijă să îl treacă clasa pe Gică în mod cât mai corespunzător, să dea greutate și autoritate spuselor sale. Gică era împotriva tuturor şi pe invers în toate, iar vărul său (sau cumnatul când va fi adult) era punctul nord pe busola existenţei sale. Se raporta la el. Modelul său imaginar, cel mai bun la orice.
        Gică contra e de când lumea şi pământul. Nu a fost descoperit ieri sau alaltăieri. Nici nu a fost inventat. Nici nu a fost educat să fie așa. Gică e natural și este setat să fie așa din naștere. Culmea culmilor este că el nici nu știe că este așa cum este. Dacă ar fi să încercăm să facem o comparație a fenomenului Gică cu un fenomen cunoscut și mai explicabil, ar fi acela al unui balon umflat și plin cu aer dar cu o mică fisură prin care pierde presiunea. Acest balon trebuie să fie conectat la un furtun prin care să se bage aer în continuare, care să echilibreze presiunea pierdută prin fisură. La fel şi la Gică, are mereu senzația că „e pe pierdere” și compensează într-una prin atacuri la tot ce mișcă și ce zice unul ori altul în speranța că îşi „reperează” onoarea răsuflată.
         Nu cred să fie careva care să nu ai aibă sau să nu fi avut un coleg Gică Contra. În școală, în anturaj, coleg de serviciu, etc. Gică e terorist sadea când îl ai in preajma ta. Liber, dezlănțuit și fără cagulă. Te chinuie și pe tine și pe ceilalți teribil. Uimitor este că niciodată în viața mea nu am văzut doi de Gică în același colectiv. Gigă nu are prieteni. Sunt solitari. Își împart teritoriile. Nu pot trăi amândoi în același colectiv. Se evită visceral. O altă nedumerire a mea este că nu am văzut niciodată doi de Gică să se confrunte între ei în public. Cred că se simt, se miros, se adulmecă, se evită, au vreun protocol, înțelegere sau ceva de genul ăsta prin care îşi rezolvă problemele pe ascuns, ori „la masa verde”.
       Nu încape îndoială că oricine cunoaște fenomenul, îl consideră pe Gică terorist sadea pentru comportamentul său, pentru torturile la care ne supune nervii. Dar, grozăvia grozăviilor este atunci când Gică devine șef. Atunci, dacă ai acest ghinion, să știi că ai de-a face cu însuși Osama bin Laden și nu cu un terorist de rând. Peste autoritatea specifică oricărui șef să suprapui și modul de a „compensa aerul pierdut din balon” al lui Gică este prea mult până și pentru oameni antrenați și cu rezistenţă la stres. Și aici mă refer la militari, sau personal militarizat. Ești adus până la marginea nebuniei și ai posibilități foarte limitate. Ori îți cauți de drum în altă parte, ori te antrenezi psihologic să reziști. Războiul declarat este exclus. Orice război cu un Gică este din punct de vedere tehnic imposibil. Este ca si cum ai încerca să aduni kilometri cu kilograme. La el războiul este visceral, mod de viață, hrana lui, în timp ce la tine este o întâmplare excepțională, ieșită din comun. Taci și te faci că plouă ( daca poți) sau … îți cauți de drum undeva unde speri să nu găsești alt Gică drept șef.
         În primii mei după terminarea școlii am avut ca șef un astfel de Gică. Era șef general și era femeie. Dacă Gică șef bărbat este varianta „Home Edition” a lui Gică Contra, atunci când e femeie, e varianta „Professional”. Am sărit etapele și am trecut direct la „profi” cum se spune. Și, deși era șef general și de la ea și până la mine ca stagiar mai erau și alți șefi, ea „mă prefera” pe mine. Un mic avantaj, când ești tânăr și fără experiența altor șefi, este că atunci când dai peste un astfel de model de șef, nu te miri prea tare pentru că nu ai cu ce să faci comparație. Șocul oricum, este teribil. Vii din studenție şi nimerești direct într-un fel de ospiciu !!!
        Orice spuneam eu, ea spunea invers. Firește că fără argumente. Atunci nu cunoșteam fenomenul decât la modul superficial (cazuri cu colegi stil Gică, mici bârfe studențești, etc.) Așadar tot ce făceam, ce scriam „era neconform” fără să-mi se spună de ce, sau cum altcumva. Eram şi necăjit și nedumerit. Am aflat că toți erau terorizați de instabilitatea asta decizională. De plecat nu avem nici cum să plec nici unde și nici nu era bine pentru cariera mea să cedez atât de rapid. Am început să sesizez oarecum „simptomele Gică Contra” dar nu eram sigur. Am zis să risc și să aflu sigur despre ce este vorba pentru că oricum nu aveam încotro.
Inițial am plecat de la premisa că e slab pregătită profesional. Nu aveam probe, însă, în acest sens întrucât niciodată nu mi-a spus de ce nu am făcut bine și nici nu mi-a spus să fac într-un anume fel. Așadar nespunând nimic care ar fi putut „să o încrimineze” ieșea din discuție pe moment calificarea profesională. Mai rămânea ca variantă plauzibilă că e „teroristă” din cauză de Gică Contra. M-am hotărât să fac un experiment „pe pielea mea” și să aflu. Eram primul din colectiv care am proiectat un asemenea plan și aveam de gând să îl pun în aplicare. Singur.
        Așa cum spuneam, deși aveam și șefi mai mici, prefera să mă cheme cu lucrările personal și direct. Aveam o lucrare de făcut. O soluționez, o redactez si o printez în 4-5 exemplare fiecare. Anunț in biroul plin de colegi și șefi ce am de gând să fac și plec la Gică cu primul set de copii din lucrare. Firește că mă întorc în birou cu tăieturi pe toate paginile, cu cuvinte subliniate, săgeți, încercuiri însă fără nici o mențiune scrisă. “Vorbea” că e „neconform” cum am făcut, și să fac bine să o refac. M-am reîntors in birou, am povestit cum a fost, am mai băut o cafea, – nu am fumat nici o țigară că e obicei prost – și, peste o jumătate de oră am fost din nou la Gică cu setul doi din aceeași lucrare printată inițial, fără să fac absolut nici o modificare. Și de această dată am venit cu lucrarea tăiată și mâzgălită în fel și chip și cu alte indicații care, firește, că îmi intrau pe o ureche şi îmi ieșeau pe amândouă, fără să îmi fac griji să memorez ceva.
         Am revenit în birou, am povestit iarăși tot. Am mai stat, tot cam așa, o jumătate de ceas și am plecat din nou la Gică cu alt set din lucrare, set printat inițial și tot fără nici o intervenție. Aceeași poveste. Numai țin minte exact, dar cred că a patra oara poate, mi-a semnat lucrarea, exact în formatul printat inițial fără nici o intervenție asupra textului. M-a felicitat și mi-a spus că sunt repezit, să fiu mai atent, să fiu ascultător și că dacă sunt ascultător uite ce bine iese și ce lucrare minunată am făcut eu. Târziu am aflat că nimeni și niciodată nu a avut atâta răbdare să revină și să revină cu lucrările fără să iasă scandal. Și ea era mirată de mine cât de răbdător sunt. Și eu eram mirat de ea cât de gravă era situația. Și din acel moment am avut un oarecare antidot la „controalele” ei. Încercam să prevăd cam ce traiectorie are și îi prezentam lucrurile întoarse în oglindă și de cele mai multe ori nimeream și obțineam rezultate acceptabile.
         Așadar, ( – pentru lingăi – ) „șefu’ aveți o scama pe umăr „ e tare, dar foarte riscantă din mai multe puncte de vedere atunci când șefu’ Gică e bărbat. Daca are scamă, o sa spună că nu are nicio scamă și o sa te facă și chior și lingău şi completează pe linia punctată câte în lună și în stele. Dacă nu are nicio scamă te face și mincinos și lingău și tot ca mai sus. Dacă Gică e femeie, e posibil să fie o variantă mai moderată cu bărbații și mai radicală cu femeile.
         Daca depindeţi de un Gică, cu fusta sau cu pantaloni, mai bine nu spuneţi nimic. Și dacă tot insistă să ziceţi ceva atunci mergeţi pe varianta cea mai inofensivă : “ Șefu’ cate zile doriți să aibă luna aceasta ? “

26 februarie 2016
     București
 Costel AVRAM 

avram costel

Germanos.ro

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ