„ÎN CAZ DE URGENȚĂ SPARGEȚI GEAMUL ”

0
770

Un pompier precaut

 

Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”

         “În caz de urgență spargeți geamul !” Este primul enunț pe care l-am citit silabisind cu mult înainte să învăț să citesc la școală. Îl citeam oriunde îl vedeam și eram mândru că știu și pot să citesc. Și să înțeleg ce vreau eu din ce citesc. Firește că în acei ani aveam la discreție ce citi scris pe toți pereții și nu numai, însă, acest enunț era scris cu vopsea de culoare roșie pe geamul cutiei înăuntru căreia se găsea fie un topor, fie găleți și nisip, fie clasicul furtun de hidrant, toate utilizate la stingerea incendiilor.
         Mai mult ca sigur ca nu neapărat culoarea roșie m-a atras, ( tot cu roșu erau scrise toate lozincile partidului pe vreme aceea|), ci, mai degrabă, mesajul și acțiunea PERMISĂ la care îndemna mesajul. Mi se părea ceva atipic în condițiile în care în tot ce însemna educație, atât a copiilor cat ți a întregii populații, precum şi modul de trai erau constituite dintr-o serie nesfârșită de interdicții – nu e voie aia, ba ailaltă, e interzis cu desăvârșire, strict interzis, desene simbolice tăiate cu o dunga roșie, acțiunea aia strict oprită, ba și aia e oprită etc.
         Îndemnul de “SPARGEȚI GEAMUL” reprezenta pentru mine certitudinea că “la orice” există alternative. Fără alternative, nimic, dar absolut nimic nu poate sta intr-un echilibru cât de cât. Am crescut și această permisivitate mi se părea așa un fel de breșă de “se poate”. Știam că pot să îl sparg dacă vreau. Cred că de aceea nici nu l-am spart. E drept că au fost tentații, însă, deși eram îndemnat să o fac, nu am făcut-o. Și nici nu am văzut sau auzit pe alții să o fi făcut vreodată.
Semnele distinctive și uneltele specifice pazei și stingerii incendiilor erau pretutindeni în copilăria mea. Ori erau cu mult mai multe și mai prezente în tot ce ne înconjura, spre deosebire de zilele actuale, ori este doar o impresie pusă pe seama interesului acordat acelui mesaj. Cert este că știam că o pot face oricând, dacă vreau. Și nu am vrut niciodată, atunci.
         Târziu, foarte târziu, prin primăvara anului 1990, am văzut și inscripțiile cu mesajele “abuzul se pedepsește”, mesaj ce însoțea celebrul de acum “…spargeți geamul”. Tot în această perioadă am început să analizez cu mai mare atenție și parte de mesaj cu “în caz de urgență…” Până atunci nu am dat importanță, importantă era acțiunea permisă și la care eram îndemnați toți cei care ȘTIAM SĂ CITIM acel mesaj. Întotdeauna am considerat că prevederea cu urgența era așa, o chestiune relativă, întrucât aprecierea acesteia cădea la latitudinea subiectivă a oricărui om ce avea chef să spargă geamul.
         Așadar, dacă problema cu încadrarea și definirea urgenței în acea perioadă mi s-a părut un aspect atât de mic încât aproape că nici nu îl luam în seamă (nici eu și nici cei de o vârstă cu mine) în perioada actuală, avertizarea cu “abuzul se pedepsește” cântărește atât de mult, că aproape anulează orice avânt. Dacă urgența am calificat-o ca fiind ceva insignifiant, minimalizând – pe nedrept aș spune – importanța ei, mesajul cu “abuzul se pedepsește “ poate fi maximizat, amplificând importanța lui, până dincolo de limitele firescului, trecând pragul de la ATENȚIONARE la AMENINȚARE.
          Revenind la mesajul cu pricina, aș putea concluziona că dacă atunci citirea acestui mesaj îmi dădea echilibru și îmi spuneam că se poate și altfel, că nu l-am spart tocmai pentru ca știam ca îl pot sparge oricând numai să vreau, astăzi l-aș sparge tocmai pentru că știu ca mă sfidează din spatele atenționării/ amenințare, dar nu îndrăznesc să o fac. Dacă înainte mă îndemna să o fac dar nu l-am spart niciodată, deși puteam sa o fac, acum, deși aparent mă îndeamnă, în realitate, în mod subliminal, prin modul de exprimare, mi se interzice absolut.
         Cred că așa sunau și mesajele voievozilor români când năvăleau ori turcii ori tătarii: clar, la obiect și îndemnau la a face ceva și nu la o interdicție. Mesaje ce au ajuns la noi cum au putut și ele: Otrăviți fântânile, salvați copiii și femeile, ardeți recoltele, etc. !!!! Și niciodată nu au încurcat îndemnurile între ele !

 

Germanos.ro

02 martie 2016
    București
Costel AVRAM


cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ