LEPĂDAREA DE PROSTIE SAU DE CE N-ARE URSUL COADA

0
776
urs

 Punct și de la capăt  !

             În preajma Crăciunului 1989 pe când aveam ceva luni peste vârsta majoratului, în plin balamuc generalizat, asist și dau să și particip la prima întrunire politico- revoluționară unde fiecare combatea după posibilități. Deși la dată aceea – elev in ultimul an de liceu – eram instruit cu mult peste medie in ce privește istoria României și nu numai am reușit spre surprinderea mea si a celorlalți sa emit o gogomănie de o așa mărime încat și astăzi o folosesc drept criteriu de comparație. Am stat ce am stat și cand am prins o pauza de respirație a vorbitorului am intervenit sec ca un foc de armă:” CE GUVERN, NU MAI AVEM NEVOIE DE NICI UN GUVERN. SE DESFIINȚEAZA !”
              Pentru cine iși amintește vremurile acelea iși poate inchipui ce balamuc era la o asemenea întrunire, ce greu se putea lua cuvantul, ce greu te puteai face ascultat, cât de greu te puteai impune și ce mulțime pestrița participa. Ei bine, după ce am spus ce am spus s-a făcut liniște. O asemenea năstrușnicie reușise să potolească gloata uimită și fiecare procesa după posibilitați ce a vrut sa spună tânarul cu desființarea guvernului. Nimeni nu și-a pus problema de a desființa guvernul ca formă de conducere a unui stat. Schimbi oameni, atribuții, compețente etc. Nu poți insă renunta la acest instrument fară să pui altceva in loc. De-a lungul timpului regimurile s-au schimbat și s-au raschimbat, dar mașinaria tot cu volan in fața se conducea, iar eu, senin, le propuneam să renuntam la volan fara a pune în schimb alt instrument de condus.
              Fenomenul de „stop cadru” și liniște totală, neobișnuit in acele vremuri, mi-a alertat toți senzorii, mi s-au aprins toate beculețele pe bord şi mi s-a făcut o asa rușine in momentul in care mi s-au reluat cu intensitate toate conexiunile neuronale paralizate când am spus cu glas tare si pasiune că vreau ce vreau, încât nici azi nu mă simt confortabil când rememorez momentul. Brusc am realizat penibilul situației, penibilul solicitării mele.
După ani am încercat sa găsesc niște explicații, desigur subiective. Nu puteam lăsa acest aspect neacoperit. După ani am realizat că, totuși, mi-am dat seama singur de greșeala fară sa fiu sancționat în fel și chip. După ani mi-am dat seama ca NU M-A ȚINUT MULT. Pentru etapa aceea este complicat să se poată face o medie de vârsta, dată fiind efervescenta generalizată dar, in rândul adulților, chiar fara diferente prea mari de instrucție, lucrurile erau mai așezate, exista parcă mai mult echilibru. În rândul celor de vârsta mea plutea o mentalitate de a se face totul pe invers modului de cum se făcea înainte sau in cazul meu, sa „se desființeze și atât”.
              Mi-am adus aminte de acest episod zilele acestea când ma văd pe mine multiplicat in mii de exemplare. Nu vreau sa fiu părtaș la mișcarea asta aproape universala de fetișism pervers și ipocrit de „Nu se cade sa comentam aia, ori ailalta” sau „Nimeni nu se pune contra aia sau cealaltă!”. Bântuie așa o moda de comoda neasumare și fofilare, de protecție de a nu fi acuzat de o parte sau de cealalta.
              Toată lumea fuge de politică ca de ciumă, ca dracu de tamâie. Toti cred ca e un mediu contaminat. Total greșit. Cand populația a ieșit in stradă in decembrie 89 împotriva regimului comunist„a făcut politică”. Când mergem să votăm „facem politică”. Când refuzăm să votăm „facem politică”, blamând pe cei care se vor a fi aleși. Când protestăm împotriva oricărui sistem ori organ condus politic„facem politică”. Când ne exerciăm drepturile civile potrivit constituției ne supunem modului de organizare socială condusă politic.
               Timp de 50 de ani poporul român a trăit frustrat, traumatizat de regimul comunist și a tânjit după libertate, adică pluripartidism, alegeri libere etc. După 25 de ani de la dobândirea tuturor drepturilor civile o parte a populației, decepționata pe drept de OAMENII care au facut politică, vor schimbarea SISTEMULUI. Sistemul înseamna CONSTITUTIE.
Libertate înseamna MAJORITATE. Dacă cei mulți vor schimbare au dreptul să facă oricate schimbări și de orice fel doresc. Dar, de dragul respectării principiilor pentru care merităsa te lupți, trebuie sa ne asigurăm ca schimbarea este și propusă și facută de cei mulți, adica de MAJORITATE. Trebuie să fie de acord și cei din Babadag, Mizil, Carei sau din comunele mici din delta. Pentru că, altfel, încalcând acest principiu sfânt al democrației ne facem partași la distrugerea a tot ce s-a construit și câștigat prin sânge in decembrie 89.
              Dacă vrem să renunțăm la partide nu este nici o nenorocire: hotărâm cu MAJORITATE să le desfiintăm, constituim iarași unul singur, sau două sau trei, ne transformăm in monarhie, republică, trib, asociație, federație, etc. dar, sa o facem organizat și cu respectarea principiilor IN VIGOARE LA DATA hotărârii transformărilor. In momentul de față ca sistem de organizare avem o democrație. Așadar, SCHIMBĂRILE TREBUIE FĂCUTE CU RESPECTAREA PRINCIPIILOR DEMOCRATICE.
              Să fim conștienți de devieri ți să avem curajul asumării luării de poziție oricare ar fi ea. Să nu ne lăsăm duși de val prostește pentru că „fie e la moda”, fie „nu se cade” . Era celebru un banc din anii 80: O coada imensă. Se așează la acea coada un tip ce intreabă la ce anume se stă la coadă. I se răspunde că nu se știe așa că intreabă pe cel și mai din față. Nici acesta nu știe. Intreabă si mai in fată si tot așa până ajunge la primul. „Ce se dă aici tovarașe? Nu se dă nimic. Cum nu se dă nimic? – Păi dumneata de ce stai aici? – Mi s-a facut putin rău și mă sprijineam așa de perete și ceilalți s-au așezat la coadă in spatele meu. – Păi dacă ți-ai revenit de ce nu pleci acasa acum? – Pai ce sunt nebun? Să plec acum când sunt primul? „
              Ceva asemantor se întamplă și in zilele noastre. Luptăm de dragul luptei uitand scopul acesteia, deturnat de unii sau deviat de alții.

11 noiembrie 2015

       București

    Costel AVRAM

 

Germanos.ro

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ