LUPUL SI OAIA

4
1904
oaie si lup


        Noi suntem atât de buni încât,
nu batem pe nimeni, nici măcar la fotbal !

Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”

        Două sunt animalele ce au marcat istoria și existența neamului românesc: LUPUL și OAIA. Unul sălbatic și unul domestic. Lupul ca simbol războinic, de luptă, și oaia, animal pașnic, ca simbol al păcii. Până și reunirea lor în mănunchiul simbolurilor aceluiași neam constituie un paradox, pe lângă multe altele, apărute pe rând, de-a lungul istoriei.
         Draco (sau Dracon) a fost stindardul de luptă al dacilor, precum și a daco-tracilor de la sud de Dunăre. Avea forma unui cap de lup cu gura deschisă, care se continua cu un corp de balaur, confecționat din material textil sau din piele, care se umfla în bătaia vântului, iscând un zgomot care imita urletul lupilor, îngrozind dușmanul în luptă. Atestarea certă a acestui stindard în legătură cu dacii se află în peste 20 de imagini sculptate pe unele metope ale Columnei lui Traian, în special în scenele de luptă, în preajma unor fortificații dacice sau a unor căpetenii de rang înalt din rândul dacilor. Legenda Marelui Lup Alb, animalul preferat al zeului Zamolxe și protectorul Daciei își are originile în negura vremurilor.
       În ce privește oaia, ca animal semnificativ în structura spiritualității românești, este suficient să amintim tema Mioriței, ca baladă populară centrală, aș spune, în cadrul culturii românești. Originea baladei, de asemenea se pierde în negura vremurilor și a circulat pe cale orală până când a fost culeasă de la niște păstori vrânceni și publicată pe la jumătatea secolului al XIX – lea. Ea este totodată o mărturie prin timp a atașamentului românului față de acest animal, a temei pastorale și a transhumanței, precum și a geniului creator al poporului român, ce fascinează prin bogăția de idei și sentimente.
        Având în vedere cele două succinte prezentări, consider că rămâne de necontestat faptul că românul are un atașament deosebit faţă de aceste două animale și de tot ce semnifică ele, pentru fiecare în parte şi în același timp. De asemenea, rezultă că acest atașament faţă de lup și oaie se manifestă simultan, coexistă și credem că a coexistat dintotdeauna. De ce am apreciat ca fiind un paradox al neamului românesc? Adică primul paradox, cred? Păi fiindcă aceste două animale nu pot coexista în același timp împreună. Lupul va mânca oaie, sau cel puțin îți va petrece timpul alergând și hăituind oaia. Atunci putem spune cred, fără a greși că ne aflăm în prezenţa unui paradox.
        Chiar și la nivel simbolic, păstrând valoarea semnificațiilor, acestea ar trebui să se comporte ca și animalele în cauză. Adică să nu poată coexista simultan. Unul să-l anihileze pe celălalt. Rațional, unul îl reduce pe celălalt, însă, adevărul general acceptat este că de mii de ani atașamentul simultan faţă de lup și oaie a coexistat. De aceea am spus că este primul paradox, dintr-un șir mai lung de paradoxuri, ce caracterizează caracterul neamului românesc. Consider că o linie moderată în aprecierea cât mai aproape de adevăr ar fi linia cea mai indicată. Nici să ne poziționam pe latura ca noi suntem buricul lumii şi cei mai buni dintre cei mai buni, nici că suntem cei mai proști dintre proști și sa ridicăm tuturor statui. Noi suntem în realitate cu totul și cu totul altfel. Suntem unici. Și când spunem unici, chiar la asta mă refer, că nu mai sunt alții la fel ca noi.
         Noi iubim și lupul și oaia. În egală măsură. Noi iubim și războiul, dar iubim și pacea. Noi facem și rău și facem și bine. Veți spune că toți sunt la fel și că toți au și părți rele și au și părți bune. O să fiu de acord cu dumneavoastră și am să spun ca așa este. Însă să aibă și să vrea totul în proporții perfect egale ca noi nu mai este nimeni. Noi suntem și echilibrați si echidistanți. Noi nu pierdem niciodată. Dar la fel de adevărat este ca nici nu câștigăm. Alt paradox. Deși suntem buni, nu suntem învingători niciodată. Și suntem atât de echilibrați ca neam, că aproape poți vedea cu ochiul liber că atunci când trei oameni intră in biserică, de pildă, alți trei oameni intră în cârciumă. Numai de dragul echilibrului și al matematicii !

 

 

Germanos.ro

15 martie 2016
    Bucureşti
Costel AVRAM

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

4 COMENTARII

  1. Mie paradoxală mi se pare atribuirea unui rol malefic animalului simbol, atât de rar și de puțin cunoscut, numit lup. Practic Românii nu știu mare lucru despre acest animal. Poți testa ușor asta punând întrebări de bun simț gen talie, areal număr, etc. O să fii surprins!

LĂSAȚI UN MESAJ