O LUĂM DE LA CAPĂT CÂND SE STINGE LUMINA !

1
2234

Game over ?

Avem o țară

                   Salutare Națiune !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

Germanos.ro

acelora care știu că nu știu tot”

         După ce Dumnezeu a făcut pământul cu tot ce este pe el și în el, după ce a făcut și omul, după ce omul a greșit fața de creator și a fost izgonit din Rai, Dumnezeu a dat pământul oamenilor în stăpânire, le-a urat să trăiască și să se înmulțească. A dat pământul oamenilor în stăpânire în totalitatea lui, fără alte mențiuni. Înmulțirea oamenilor și împărțeala pământului și a bogățiilor a lăsat-o la aprecierea lor.
 
         Aceștia au crescut, s-au înmulțit, s-au împrăștiat care încotro, s-au unit ori s-au despărțit în funcție de sânge, limbă, apucături. S-au organizat cum au crezut de cuviință, după care au încercat să ocupe cat mai mult din pământul dat de Dumnezeu sau, dimpotrivă, să apere bucata deja luată în stăpânire, ocupațiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate fiind cea mai legitimă modalitate, până spre începutul sec al XX-lea. “Ce – am găsit al meu să fie !”
 
         Cu timpul, de la momentul zero până astăzi, jocul acesta cu “ce am găsit să fie al meu” s-a jucat de nenumărate ori. Atunci când se termina de împărțit tot ce era de împărțit, jocul se termina și se declara un câștigător al rundei. În mod firesc, runda următoare trebuia sa repornească de la zero, adică “se refăceau cărțile” și se împărțeau din nou. Jocul în sine nu se rezuma firește doar la “a găsi ceva” în mod pașnic, ci oferea participanților libertatea de a folosi orice mijloace de a lua în stăpânire cât mai mult din ce înseamnă suprafața şi bogățiile aferente solului și subsolului. De cele mai multe ori, jocul se prelungește deoarece aproape toți câștigătorii (potențiali), trag de timp cât pot de mult și renunță cu greu la puterea şi prestigiul căpătat pe parcursul jocului.
 
         Oricât de mult s-ar trage de timp, vine momentul NATURAL când se pune capăt jocului, vrând –nevrând: vine NOAPTEA. Se lasă întunericul și așa cum se termina și ziua, oricât ar fi părut de lungă şi care tot se sfârșește când apune soarele. Imperiul Roman s-a mărit și s-a mărit și s-a mărit, a tras de timp aproape o mie de ani, însă, pentru ca nu dorea sa declare jocul încheiat, l-a prins apusul soarelui și a venit noaptea peste el.
 
         Azi, ocupațiunea nu mai este aplicabilă, dintr-un milion de motive. Pământul e împărțit. S-au a fost împărțit. Cert este că ultimele doua împărțeli au fost teribil de costisitoare și de sângeroase. Cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea nu sunt cele mai sângeroase din istoria istoriei, însă sunt cele mai teribile din punct de vedere al dovezilor rămase și la care avem acces astăzi. Istoria ne-a demonstrat că teoretic, omenirea e în continuă mișcare și, din când în când, tot face câte o boroboață. Este absolut imposibil să stea potolită, oricât de educată ar fi. Din această cauză, cred că urmează să se facă o nouă reîmpărțeală rapid că deja se apropie apusul de soare. Și, odată venită noaptea, la răsărit vom avea o resetare totală.
 
         Pare o copilărie și nu e susținută în nici un fel de argumente raționale, dar însăși denumirile de civilizația occidentală, apuseană și cea orientală, răsăriteană te duce cu gândul, repet, fără suport, la o societate ce apune, pe ducă, în timp ce cealaltă la una ce începe ceva nou sau măcar care supraviețuiește celeilalte. Partea răsăriteană a imperiului roman a supraviețuit o mie de ani căderii Romei. Odată “parcelele” și „piesele pământului” fiind împărțite sau repartizate, o nouă continuare a jocului, atât cât mai e timp până vine întunericul, nu este posibilă decât prin buna învoială, situație exclusă cred, întrucât sunt doar câteva cazuri în istorie de care știu eu. Or mai fi, însă le enumeri pe degetele de o mână, maxim două. Nu mai rămâne decât o “reîmpărțeală” cu deranj mare atât cât timp a mai rămas până se întunecă de tot. După răsărit, se fac alte jocuri. Noi nouțe. Un joc început nu mai poate continua din trei motive, cred eu: primul – un jucător primește (dobândește) toate piesele jocului și ceilalți jucători devin spectatori. Al doilea – când piesele sunt împărțite în două sau trei părți aproximativ egale și se declară remiza. Al treilea – expira timpul și vine noaptea, caz în care jocul se va relua de la zero, când va răsări soarele.
 
         Se pot specula câte în lună și stele pe marginea a ce am spus însă, pe lângă faptul ca e doar o exercitare a unui drept al meu la liberă exprimare, mai este și dreptul meu de a-mi povesti presentimentele în mod literar. Repet, presentimente nu certitudini.
 
         Dacă se potrivesc, cu atât mai bine pentru mine și mai RĂU pentru noi toți.
 
         Daca greșesc, cu atât mai rău pentru mine și mai BINE pentru noi toți.

 

 

07 martie 2016

   București

Costel AVRAM

 

 

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ