“SINDROMUL PIPI” SI UZUCAPIUNEA

0
945
statuie

Avantaje și dezavantaje

Depinde de care parte a țigaretei te …afli !

“pour les connaisseurs…” !!!

 

         Mulți ani după definitivarea studiilor, o întâmplare banală mi-a arătat câtă putere de sintetizare are folclorul și “înțelepciunea” populară. Stăteam într-o pauză de vorbă cu un amic, ce azi din păcate nu mai este printre noi, un amic cu un dar al povestirii ieșit din comun.
           Povestea cu pricina mi-a rămas întipărită în memorie și mi-a confirmat, încă odată, că în materie de înţelepciune, omenirea respectă regulile. Niște reguli matematice, stricte, ce constau în stabilirea unei formule de calcul, general valabilă până la momentul în care se emite, se demonstrează și se implementează o nouă formulă, categoric îmbunătățită. În cazul de față, se pare că această formulă are deja mii de ani de funcționare și nu pare nimic probabil ca, în viitorul apropiat, să se pună ceva nou în loc.
        P. era tânăr stagiar într-o instituție publică ( perioada anilor 70), angajat, firește, în urma unei repartiții, așa cum erau regulile atunci. Fiind fumător şi, deși, în acei ani fumatul era permis peste tot, P.  nu vroia să exagereze cu fumatul pentru a nu ieși prea mult în evidență și a nu se remarca prin ieșiri dese la locul de fumat de pe coridor. Locul de fumat se afla – eram să spun ca de obicei – la capătul coridorului, situat între lift și intrarea la toaleta bărbaților.
         Șeful lui P., un tip foarte sever, exigent profesional, dar, mai ales, nefumător, suferea de o afecțiune – probabil ceva în legătură cu rinichii  – ceea ce îl determina să meargă la toaletă des. Fumător înrăit, P.  își propusese încă din primele zile, aflând despre condițiile din acea instituție, să nu fumeze decât trei țigări pe zi. Una dimineața la cafea, a doua, la pauza de masă și a treia către sfârșitul programului. În acest mod a considerat ca nu va prăpădi prea mult din timpul de lucru afectat programului.
         Dimineața, la țigara de la cafeaua servită – cum altfel decât direct în picioare – între lift și toaleta bărbaților, Tovarășul Director este salutat de tânărul P. şi, la rândul său, salută sobru scrutându-l cu privirea.  La pauza de masă de la ora 13, de asemenea, la țigara de la locul de fumat dintre lift și toaleta bărbaţilor, Tovarașul Director, în drumul său la toaletă, privește și mai scrutător la tânărul P.,  care fuma sfios a doua lui țigara din acea zi.
         La ora 16.30, spre sfârșitul programului, parându-i-se o veșnicie să mai aștepte până la plecare și să fumeze pe strada, P. iese la ultima sa țigara din acea zi la locul de muncă, evident în zona desemnată  de fumat. Spre surprinderea sa, Tovarașul Director ieșea din toaletă. Îl salută politicos cu buna seara și, în loc de răspuns la salut, primește un verdict cutremurător:  “Domule P.,  nu mă mai puteți minți absolut deloc!!! Azi toată ziua, de dimineață și până la sfârșitul programului ați stat numai la fumat. Astăzi aveți tăiată ziua de munca. Este ultimul avertisment”. Criminala coincidență facea o noua victimă.
         La o asemenea crudă concluzie ajunsese directorul, legând cele trei momente în care ieșise oarecum întâmplător din birou și găsindu-l pe noul angajat la fumat,  “neglijând sarcinile de serviciu”. Nici nu încăpea discuție că intre cele trei ieșiri la pipi ale şefului,  P. a „stat toată ziua” și a fumat încontinuu. Când cu unii, când cu alții. Povestea aceasta  are și un nume,  pus tot de P. – sindromul pipi , l-a urmărit toată viața și a încercat să țină cont de învăţămintele trase din ea.
         Tot ea, povestea asta m-a lămurit definitiv cât de înțelept au lămurit romanii acest aspect printr-o formulă ce și astăzi este fundamentul unui principiu de drept, principiu ce constă în aceea că, odată probate extremele (capetele), media se prezumă.  Așadar, înţelepţii romani sunt cei care au instituit această prezumție de continuitate.
         Fireşte că această prezumție are un caracter relativ, ce poate  fi  combătut cu probe, dar, așa cum se știe, până la finalul “combaterii”, eticheta rămâne. Așa cum uzucapiunea a fost și este un procedeu de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun, “sindromul pipi”  te ajută să dobândești orice altceva în afara de bunuri:  etichete, caracterizări, belele, etc.
         Prezumția aceasta are și avantaje dar și dezavantaje. Acum depinde de care parte a ei te afli și ce model ți se nimerește. Pipi sau cealaltă ….. Depinde cine prinde cel puțin trei momente de care “depinzi”. Depinde cât de “bun” sau cat de “rau” este cel care le prinde. Și apoi, în cele din urmă depinde cât de capabil este acesta să “prezume media”.
Foaie verde lobodă
Gura lumii sloboda !!!

         Bucuresti

23 noiembrie 2015

     Costel AVRAM

Germanos.ro

 

 

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ