VACCINUL CU VISE

0
723

Visul din vis !

Avem o țară

                   Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

Germanos.ro

acelora care știu că nu știu tot”

         La ce e bun vaccinul știe și un copil de școală. Te întărește, te ferește, te imunizează. De ce te ferește? Păi, în primul rând, vaccinul te va feri de ce te amenință pe tine și, implicit, prin contaminare, pe toți cei din jurul tău.
         Pentru astăzi, lăsând la o parte milioanele și milioanele de boli ce amenință omul, boli cu denumiri ce ajung să semene până şi cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor, vom încerca să luăm în discuție și visul, visul ca boală ce poate amenința omul și societatea cu “viruși” ce se pot strecura în mintea lor și pot perturba ori influența  „bunul mers al societății”.
         Lăsând la o parte că omul, în general, și românul, în special, are o aplecare deosebită către aceasta activitate, atât în stare de somn cât mai ales în stare de veghe și conștiență, la noi există și o sursă externă de infuzie continuă cu vise, care mai de care mai colorate mai fantasmagorice și mai ademenitoare.
         Cum aceasta pasiune devine preponderentă, românul își petrece mai mult timp în vis decât în realitate, evadând în lumea viselor din ce în ce mai mult, până când este posibil să dezerteze definitiv acolo și să nu se mai întoarcă niciodată. De fapt, sunt nenumărate cazurile în care “visătorii dezertori” definitiv sunt internați în locuri retrase cu alei liniștite și, uneori, sunt îmbrăcați cu cămășuțe albe cu mânecuțe lungi și care se închid la spate.
         În mod simplist, vaccinul constă în introducerea în corp a microbului unei boli în speranța că omul, corpul său, sistemul său imunitar, se va învăța cu acest virus și își va construi o apărare eficientă împotriva lui. Adică îl va imuniza definitiv. În cazul de față, omul este asediat cu vise care mai de care mai VISE, în speranța că omul doar-doar se va învăța cu ele, că le va depista, le va cunoaște, va deveni imun și nu le va mai băga în seamă. Omul nu și nu. O ține pe a lui și fiecare virus pătruns în mintea lui face ravagii pe acolo și nici gând de imunizare. O zi a cârtiței eternă. http://avramcostel.com/ziua-cartitei/ 
         Am să vă povestesc două întâmplări, una la care am asistat personal și una pe care mi-a povestit-o cineva. În ambele cazuri țin să vă spun, că boala a ajuns într-un stadiu aşa de avansat încât, chiar și atunci când omul nu era bombardat informațional cu vise, el reușea să se auto injecteze cu vise, care să convină convingerilor intime ale suflețelului său.
Prima întâmplare. Prin anii de liceu, într-o vacanță, ne pregăteam să mergem la pescuit. Eram un grup de prieteni, colegi de școală, vecini. Printre noi era și un băiat mai special, ( nu vreau să îi dau numele că nu am acordul său și e mai bine așa) care ne tot asedia într-una să îl luam și pe el cu noi. L-am evitat de multe ori, însă, într-un final, am hotărât să îl luam, să scăpăm de gura lui. Era atât de nerăbdător și entuziasmat, încât ne stresa cu întrebări din secundă în secundă. Cât mai este? Unde este?  Când începem? Cum se face ? etc. Am ajuns pe seară, am instalat corturile, am aprins focuri, s-a pornit șueta, discuții, să treacă vremea, să mergem la culcare, apoi să ne trezim cu noaptea în cap la ora cinci și să ne apucăm de pescuit.
         Omul cu pricina întreba din sfert în sfert de oră cât mai e, cum e etc. Se face ora de somn, ne repartizăm cum putem în cele trei corturi și încercăm să dormim. Omul tot întreba în cortul lui pe un amic Paul, cât este ceasul. Dar îl întreba atât de des că nu putea adormi nimeni. După un răstimp, când a adormit majoritatea, acesta sparge tăcerea și întrebă din nou: „Paule, cât e ceasul mă ?   Ăsta trezit din somn, se uită la ceas cu lanterna și îi spune cu ciudă: Cât să fie mă, e unu și cinci. Culcă-te!”. Deloc surprins, omul nostru, replică : “Paule, mai uita-te mă odată, poate e cinci și unu si asta înseamnă că e deja ora să ne trezim și să ne apucăm de pescuit” !
         Asta se numește ( nici nu știu dacă e corect medical sau dacă există acest termen)  imunitate la vaccin. Când în loc să te imunizezi împotriva viselor in cazul nostru, rămâi neschimbat, cu toate ca ești vaccinat și răsvaccinat se cheamă  cred, imun la vaccinul cu vise.
         Al doilea caz, pe scurt se prezintă  astfel:  Iarnă teribilă, viscol, o șosea de vreo trei km între un orășel de provincie și prima comuna învecinată. Omul amețit bine de la ziua de salariu, vine pe jos spre casă de la schimbul doi la o fabrică. Merge și merge prin viscol cu vântul în față. Se oprește să își aprindă o țigară și nu reușește din cauza vântului. Se întoarce cu spatele la vânt, reușește să își aprindă țigara, simte un oarecare confort, că nu îi mai bate viscolul în față și o apuca la drum invers, că îi era mai favorabil.
         În perioada comunistă, visele ne-au ținut în viață. După 1990 visele riscă să ne nenorocească, dacă nu reușim să ne imunizam și să le identificăm și tratăm ca atare pe fiecare în parte și în timp real. Un corp uman se obișnuiește și cu otrava și devine imun la acea otravă dacă este luată vreme îndelungată și în doze progresive. Noi suntem mințiți în mod ordinar de ani și ani de zile și nici vorbă de imunitate. Credem, pătrundem și trăim în visele injectate de fiecare dată, ca niște naivi, să nu spun gușteri.
         Și măcar dacă ar fi vorba de o diversitate de vise, de rafinament, de subtilități. Este aceeași și aceeași placă, redată de oligofreni limitați intelectual. În mod normal, după atâtea și atâtea vise livrate, ar fi trebuit să fi devenit imuni la ele și să le identificăm cu ușurință pentru ca, apoi, să îi punem la uscat pe toți acești vânzători ambulanți şi mincinoși.
         Pe lângă faptul că se dovedește că românul, ca neam, are imunitate zero la vise și visele sunt de cea mai proastă calitate. Nici măcar nu se obosesc să le spele, să le primenească și să le ambaleze frumos. Doar le ia pe cele vechi, le scutură și le prezintă din nou în fiecare campanie de alegeri. La fiecare patru ani, le caută pe unde le-au aruncat, le scutură nițel și, așa zdrențuite, le prezintă ca noi-nouțe și de ultimă ediție. Ne trebuie urgent ceva nou, că ne curățăm de tot altminteri cu vaccinuri diluate ori contrafăcute.
         Unde este vaccinul de alta dată?

 

  30 mai 2016

    București

Costel AVRAM

avram costel

cristinastory.com BookCity.ro
DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ