BLESTEMUL LUI BĂSESCU DIN 2004 – PISTOL CU APĂ ÎN 2016

Cine nu deschide ochii, deschide punga !

Avem o țară

Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

acelora care știu că nu știu tot”

         În 2004, în confruntările din campania electorală prezidențială, Băsescu a spus, voluntar sau involuntar acum nici nu mai contează,  foarte mirat, îndurerat, prefăcut, sincer, regizat sau nu, că parcă ar fi un fel de blestem pe capul poporului ăsta de a ajuns să aleagă între doi comuniști, Năstase și el, Băsescu. Adică a ajunsul la “fundul răului “, blestemul lui Băsescu.

         Lăsând la o parte felul în care a spus-o și, mai ales, de ce a spus-o, rămâne clar că ce i-a ieșit pe gură în legătură cu blestemul ce a căzut pe poporul român, chiar și în cazul în care toți participanții la eveniment au fost de buna credință, nu este de actualitate întrucât ce se întâmplă azi ține mai mult de subiectul prost al unui roman distopic de mâna a șaptea decât de realitatea cu blestemul la care se referea Băsescu în noiembrie 2004.

         Unul din scenariile S.F. care îmi vine în acest moment în minte este unul în care peste noapte toți copiii devin adulți și preiau toate atribuțiile acestora, iar adulții devin copii. Aceasta ar fi un blestem cu adevărat, nu blestemul la care se referea Băsescu. Să fim conduși de „copii”. Conducerea societății să fie „încredințată” peste noapte unei categorii sociale, care să nu aibă nici calitățile necesare, nici căderea de a întreprinde așa ceva.

         Dacă Băsescu se referea la situația în sine, ca la un blestem din cauza alegerii dintre „doi comuniști”, în zilele acestui an 2016 ce mai poți spune, când nu mai ai “a alege” deloc?  Oare poate exista blestem mai mare decât acela de a nu avea dreptul să alegi deloc? Băsescu se plângea că poporul are de ales între doi comuniști și deplângea soarta și ghinionul poporului blestemat. Acum, când nu mai alege deloc și i se „aloca prin încredințare directă” ce este?  MEGABLESTEM?

         Spuneam în titlu ca acel blestem din 2004 este „pistol cu apa” astăzi, în sensul că ce spunea Băsescu atunci era așa o copilărie, o alintare de TV pe lângă situația reală din ziua de azi. Considera blestem DREPTUL DE A ALEGE între doi oameni numiți comuniști, nu neapărat că ar fi și fost doi comuniști prin modul de gândire doctrinară specifică orientării politice, ci mai ales în sens peiorativ, de oameni care  „erau născuți și formați în acea perioadă”. Oameni „vechi”, altfel spus.

         Oamenii vechi, comuniști, oameni „de neales” în acel moment, oameni „blestemați pentru popor”  erau numiți în fel și chip, dar nu erau proști și nici considerați proști sau incapabili, ci doar „nepotriviți” cu momentul. Un șofer poate fi în toate felurile, dar calitatea de șofer îi rămâne.

         Văzând erorile fără număr făcute de “înaintași”, măcar să ne învățăm minte și să nu mai spunem niciodată că am ajuns rău că întotdeauna este loc și de mai rău. Acum firește că este rău, firește că blestemul lui Băsescu e pistol cu apă pe lângă ce nu a ales poporul român, însă tot nu putem spune că nu se poate și mai rău. Să ne ferească Dumnezeu de adevăratul BLESTEM.

         În vremuri agitate este de preferat să ai în primul rând posibilitatea de a alege și apoi posibilitatea de alege între oameni pricepuți, care să te scoată la liman, oameni pricepuți, fără să îi „cauți de ouă” daca știu să facă covrigi, dacă au freza pe dreapta sau mai știu ce „alte calități”.

Buna credință fără pricepere e praf, pământ de flori. Prostul harnic e nitroglicerină în mâna unui copil. Instabilă și face mai mult rău decât toți dușmanii la un loc. ( https://avramcostel.com/efectul-prostul-harnic/ ). Nici măcar teoretic nu e de preferat un neputincios onest. Mă refer teoretic la onestitatea sa, nu la neputința sa, care este lesne de dovedit și constatat.

         Dramatismul și profetismul lui Băsescu din 2004, indiferent dacă a fost sincer sau nu, pare o copilărie acum, o glumă cinică a sorții, a oamenilor, a conjuncturilor, a ghinioanelor. Dar, cu experiența căpătată vrând-nevrând, să recunoaștem că ar putea fi și mai rău. Blestemul lui Băsescu nu este nicicum o profeție adeverită.

     București

  25 iunie 2016

 Costel AVRAM