Să se facă lumină !
Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”
Din vremuri ce se pierd în timp, omul străvechi a priceput cred, ca prim fenomen natural, alternanța zi – noapte, lumina și întuneric, alternanța dată de apariția și dispariția soarelui. Primele lucruri învățate, cred că au fost locul de unde apare soarele, ce face lumină și căldură, și locul unde acesta pleacă, şi lasă loc întunericului și frigului. În mod logic, omul a învățat să se folosească de aceste două puncte de reper în organizarea vieții sale, în organizarea poziționării și mișcării sale în spațiu. Altfel spus, să nu se rătăcească. Mai târziu a aflat și celelalte două puncte cardinale.
La început, probabil, a spus „locul unde se naște și unde moare soarele”, apoi unde se trezește și unde se duce la culcare soarele, apoi unde răsare și unde apune soarele, apoi orient și occident și, în final, est și vest. Această linie descrisă de soare pe bolta cerească, a constituit, cred, filosofia întregii umanități. Și îndrăznesc să spun că într-un fel și astăzi, chiar dacă nu recunoaștem, echilibrul vieții precum și motorul conflictelor îl constituie tot interacțiunea noțiunilor și a sensurilor acestora privitoare la poziționarea omului pe planetă în funcție de răsăritul și apusul soarelui. Și, pe cale de consecință conflictul sau echilibrul între grupurile de oameni ce îşi arogă sau declină apartenența la una sau la cealaltă poziție a soarelui în raport cu pământul: Orient sau Occident. Cu alte cuvinte, aptitudinea omului de a gândi pozițional am putea spune: emisfera stângă și emisfera dreaptă.
În mod categoric și răsăritul și apusul au fix aceeași vârstă. Grupurile de oameni și implicit civilizațiile, care au apartenența la zona acestor puncte cardinale, au vârste diferite. Târziu, nu se știe exact cam în ce perioadă, răsăritul a fost asociat cu partea dreaptă, iar apusul cu partea stângă. Stânga şi dreapta din punct de vedere spațial și simetric. Posibil să se fi atribuit luminii simbolul binelui și asociat cu partea dreaptă, însă și aici există un aspect discutabil întrucât nu peste tot, în toate culturile, dreapta și stânga este asimilată cu noțiunile de bine si de rău.
Eu personal consider că această atribuire de dreapta – soare răsare și stânga – soare apune a apărut numai odată cu apariția și utilizarea hărților. Este normal ca atunci când privești o harta și te situezi cu privirea din afară spre centrul ei imaginar, să gândești în termeni de partea stângă și partea dreaptă, cu tot ce cuprind și reprezintă aceştia. Desigur, linia de departajare, de referință al începerii occidentului în stânga și al începerii orientului în dreapta a fost fixată mult mai târziu, până atunci demarcația pendulând pe un areal destul de generos, când la stânga când la dreapta.
Odată stabilite aceste relații de orient / occident, răsărit /apus și stânga / dreapta, aspecte asupra cărora chiar există și unanimitate, rămâne să mai introducem în acest sistem și ideologiile politice să vedem ce o să iasă. Atunci când spunem ideologii (ideologia ca știință ce are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor) încercăm să gândim simplificat la efectul de bine și cel de rău. Întâmplător sau nu, nu știm și nici nu știm dacă vom ști vreodată, dacă ideologiile de stânga sunt rele şi cele de dreapta bune, aşa cum se consideră majoritar la momentul în care scriu aceste rânduri.
Acum, asocierea de stânga și dreapta la ideologiile politice (– studiul ideilor si al legilor cu aplicație politică, de organizare sociala, etc –) a rămas așa cum au fost botezate la sfârșitul veacului al XVIII-lea în 1789, când, în timpul Revoluției franceze, noțiunea de stânga a apărut în cadrul Adunării reprezentanților poporului, fiind numită așa după locul ocupat în cadrul acestei adunări de către iacobini, cei mai deciși în răsturnarea monarhiei, anularea privilegiilor nobiliare și instalarea republicii. „Stânga” ocupa partea stângă a amfiteatrului adunării, cum priveai sala de la tribuna prezidiului.
Odată introduse și ideologiile cu denumirile convenționale de stânga și dreapta vom obține o complicare a sistemului din care vom încerca să ieșim. Măcar vom încerca. Așadar, în răsărit, avem lumina, vine soarele, ce luminează și încălzește, este dreapta, este binele. Și totuși, în dreapta avem ideologiile care sunt de stânga și, tot convențional ( la momentul scrierii acestor rânduri) adică sunt de foarte rău. În partea cealaltă, totul este pe invers, numai ideologia este bună “că nu e de stânga”.
Dintre toate elementele pe care am încercat să le introduc în sistem, toate sunt bine definite și nu dau loc la interpretări ( poate mai puțin fixarea definitivă a linia de demarcație, care e stabilită convențional şi se tot mută mai la est ori mai la vest) mai puțin ideologia ca formă de studiul al ideilor, care capătă ori pierde din valoare în funcție de o mulțime de factori. “Factorii” au spus în sec. al XX-lea că stânga e bună și dreapta e rea. În prima jumătate de sec. XX cam toata lumea a spus că dreapta e rea. Începând cu anii ′90, toată lumea spune că stânga e rea și dreapta e bună. Acum contează enorm să știi exact de care parte te poziționezi, să vezi și să te pronunți cât mai obiectiv. Într-un fel se vede din tribună un meci și cu totul altfel se vede din teren.
A gândi în termeni de “stânga e rea” și „dreapta e bună” reflectă fie un marketing politic de joasă speță, fie o incultură descalificantă, atât pentru cel care face politică, cât mai ales pentru cel care comentează fenomenul și oferă suport și temei acțiunilor politicienilor. Răsărit și apus sunt două puncte cardinale. Civilizația occidentală și cea orientală se denumesc așa pentru a fi mai ușor localizate în spațiu. Binele și răul sunt noțiuni abstracte și prezente sau absente peste tot ori nicăieri. Noțiunile de stânga și dreapta sunt noțiuni bine si clar definite, care sunt exact ca marmelada – place mai mult, mai puțin sau deloc. Sunt acceptate și cântărite în funcție de moment. Azi da, mâine poate nu. Relativitate maximă. În concluzie, să nu încercăm să adunam kilometri cu kilograme că ne facem de râsul lumii.
Cincizeci de ani, o viață de om, am fost îndoctrinați că stânga e totul, dreapta nu e nimic. Lumina vine de la răsărit și occidentul este decadent. Mai bine să aibă fiecare câte puțin acum decât câțiva mult niciodată. Acum ni se susură în urechi pe dos. E adevărat că lumina vine de la răsărit. Dar și întunericul vine tot de la răsărit. Vine în urma soarelui. Civilizație înseamnă dialog. Afirmațiile categorice omoară dialogul. Îi pune capăt. Nu mai este nimic de spus dacă cineva afirma „că dreapta și numai dreapta e bună”. Daca dialogul a luat sfârșit înseamnă că poate începe orice altceva. Și dacă dialogul înseamnă civilizație, ce altceva rămâne când se termina civilizația?
P.S. Celeilalte părți i se spune dreapta tocmai pentru că rămăsese nebotezată și i s-a pus așa nume din oficiu, cu ce m-ai rămăsese. Cum omul are două mâini, „mâna stânga” si „mâna dreapta” și cum stânga fusese deja botezată, “cealaltă” nu putea rămâne fără nume și „oropsită”.
Va urma! Sper.
31 martie 2016
București
Costel AVRAM
me gusta
Visitor Rating: 5 Stars
Visitor Rating: 5 Stars