ȘI APA ÎȘI GĂSEȘTE SINGURĂ DRUMUL

Când ai 10 pași de făcut, 9 pași sunt jumatatea drumului.

Avem o țară

                   Salutare Națiune  !!!

„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv

acelora care știu că nu știu tot”

         “Cel care pierde drumul e bucuros și de cărare” este un vechi proverb românesc, proverb care ne consolează oarecum pentru faptul că nu avem și noi drumuri, multe, late și lungi ca alții. Că e buna și cărarea, că doar tot acolo ajunge și ca nu e nicio nenorocire dacă ajungi mai târziu, că doar nu e nici o grabă.

         Trecând, atât cât se poate, la o analiza ceva mai serioasă, dacă ne uitam în urmă, chiar observăm că noi am avut o problemă cu drumurile nu de azi și nici de ieri, ci cam de când avem habar de istoria neamului și a locurilor ăstora pe care trăim. Că suntem capabili să le construim nu încape nici o îndoială, că doar am demonstrat cu vârf și îndesat că am  avut și avem ingineri de seamă ce au lăsat în urmă lucrări remarcate de întreaga lume.

        Că nu am fost nici cei mai bogați ca națiune, dar nici cei mai săraci, iarăși este de necontestat, fapt ce ne sugerează ca s-ar fi găsit banii necesari pentru lucrări de drumuri mai ample. Măcar că le făceam într-un timp de zece ori mai lent ca alții, dar de făcut tot se făceau, de am fi vrut cu adevărat.

         Așadar, oameni tehnici am avut și încă foarte pricepuți, bani s-a fi găsit, mână de lucru, slavă Domnului că întotdeauna a existat și ieftină și calificată. Materiale de construcții pentru un drum de calitate am fi avut cât să înconjurăm globul întreg. De interzis nu ne-a interzis nimeni să facem drumuri, nici când am depins de alții nici când am fost de capul nostru, nici în zilele noastre. Ba astăzi putem să construim dacă am vrea, chiar cu bani europeni, fără să îi dăm înapoi.

         Cei mai mulți, dacă nu chiar toți, vor spune că suntem putred de corupți și din aceasta cauză nu suntem capabili să ne apucam de o treabă serioasă cum e construcția de drumuri. E simplu de demonstrat că e greșită teoria. Dacă ar fi să fim așa un popor corup din cale afară, atunci am fi corupți în toate domeniile. Or, așa cum celelalte domenii își desfășoară activitatea și se dezvoltă chiar și așa „căpușate”, cum se face că numai la drumuri totul e un zero imens. Lăsând la o parte bazaconia asta indusă cu corupția care este cea mai mare minciună de la războaiele lui Decebal încoace, situația este învăluită într-un profund mister.

         Poporul ăsta nu este nici mai breaz, nici mai rău ca alte neamuri. Nu suntem noi furăcioșii furăcioșilor mai rău decât alții. Sunt vorbe strecurate cu rea-intenție și marea masă se lasă manipulată sau nu are încotro. O să dezvolt în alta parte subiectul cu cât de corupt este poporul roman în comparație cu alte popoare.

         Așadar, dacă ingineri avem, materiale de construcții avem, bani avem, (facem rost, ne împrumutăm sau plătim în rate) mână de lucru calificată avem, bătuți în cap nu suntem, nu ne împiedică nimeni să facem drumuri multe, late și  lungi, suntem corupți în limitele mediei generale din Europa (ca sa nu zicem ca suntem noi miezul din gogoașa corectitudinii) cum am putea explica faptul că nu reușim să înaintăm în acest domeniu?

         Un drum care să străbată Munții nu avem și nu am avut niciodată până acum. Când spun drum, mă refer la un drum adevărat, de mare viteza și volum. Ce avem este un drum care se găsea și cu sute de ani în urmă, doar că este ceva mai asfaltat și întărit pe ici pe acolo. Singura concluzie cât de cât plauzibilă este că noi nu vrem să facem ața ceva. De ce ?  Aici chiar pot fi date miliarde de răspunsuri, care mai de care mai năstrușnice, mai argumentate logic, istoric, etc., însă, nici un răspuns nu s-ar bucura de o recunoaștere unanimă până nu ar fi dovedit 100%.

         Un asemenea talent este rar întâlnit. Să se cheltuiască sume astronomice în realitate și faptic să nu existe nici un metru de drum. Proiectele și studiile de specialitate, de fezabilitate sau s-or fi mai numind, sunt lucrări „perisabile”  ce au o perioada de viață extrem de scurtă. Este suficient să treacă o toamna plină de ploi torențiale și studiul trebuie complet refăcut. Cu alți bani, că doar este alt studiu. O alunecare de teren între momentul finalizări studiilor și ziua începerii lucrărilor conduce automat la contractarea altor studii, și tot așa. În acest ritm putem cheltui sume astronomice fără să construim nimic.

         Istoric ar fi câteva explicații de ordin militar și strategic în legătură cu  absenta drumurilor faptic, pe teren. Adică ele pot exista pe hărți însă pe teren nu. În cazul invaziilor străine, o țară cu o rețea de drumuri bine pusă la punct ar avantaja atacatorul dacă acesta este bine echipat și firește că întotdeauna atacatorul este mai bine pregătit lupta decât cel atacat, că doar aceasta îi da încredere să plece la luptă.

         Cel atacat, mai slab în fata atacatorului nu îi poate opune ca aliat decât natura, terenul pe care este silit sa înainteze atacatorul. Romanii, când au venit în Dacia, au trebuit să își croiască drumuri pentru înaintarea armatelor lor, fapt ce i-a întârziat extrem de mult, timp în care au fost hărțuiți în permanență de grupe de războinici daci, hărțuială de tip gherilă, menită să descurajeze și să slăbească adversarul și să îl facă să se întoarcă acasă.

       Chiar în epoca în care informația se transmite și se recepționează instant și când tehnica permite ochirea și distrugerea teleghidata și de la mare distanță a obiectivelor alese, este musai necesară venirea efectiva a trupelor inamicului pe teritoriul atacat în scopul ocupării lui. Din acel moment practic și atacatorul si cel atacat vor lupta în condiții egale. Mișcare, deplasare, aprovizionare etc. Toate acestea necesită existenta drumurilor. Fără acestea, fără menținerea unei forțe străine în teritoriu ocupat toate eforturile militare și economice întreprinse de atacator sunt inutile.

         În al doilea război mondial, trupele victorioase ale lui Hitler în vestul Europei, în urma unui război “extrem” de fulger de doar câteva săptămâni se pregăteau să atace Uniunea Sovietică, îmbătate de succesul teribil avut. Hitler face însă o grava confuzie, între rețeaua de drumuri pietruite și asfaltate din vestul Europei, o rețea extrem de densă și de bine redată pe hărți la scara mica, și rețeaua de drumuri rudimentar surprinse pe hărți dubioase din vestul Uniunii Sovietice, drumuri care nu existau în realitate absolut deloc. De la linii marcate pe o hartă, la absolut nimic în realitate. Sunt doar câteva posibilități ce țin de strategia militară, de construcția de drumuri pe teritoriul unei țari, de fidelitatea redării acestora atât pe hărțile militare cât și civile.

         În epoca modernă, când la suprafață nu se mai poate ascunde nimic de ochii indiscreți ai sateliților militari și ai sistemelor de poziționare globală, așadar când nu se mai pot face mascări și induceri în eroare cu “uite drumul” pe hartă dar nu e in realitate sau invers, ( tehnic vorbind, că tot nu se poate ascunde ori camufla mai nimic), nu ar rămâne ca posibilitate decât să nu existe nimic nici în realitate.

         Nu am făcut decât să constat și să evoc niște aspecte ce țin de parcursul istoriei în scopul de „doar-doar” s-o găsi vreo similitudine ceva, ceva să ne ajute să putem trage vreo concluzie cu privire la aspectele legate de faptul că avem tot ce ne trebuie și totuși nu avem drumuri. Nu spunem niciodată că nu vrem să construim drumuri. Promitem, facem planuri, facem desene cu drumuri, autostrăzi, tuneluri, poduri, apeducte etc, dar drumuri tot nu sunt.

         În momentul de față nu facem decât să administrăm drumuri de sute dacă nu chiar de mii de ani. Drum nou înseamnă sa tai un drum nou-nouț. Pe unde ne deplasam noi acum cu mașinile moderne, tot pe aici se deplasau și carele in evul mediu. Dar, despre lungimea și lățimea drumurilor și utilitatea lor la început de mileniu trei, într-un alt eseu viitor.

         Ca o scurtă concluzie, în afara de faptul că nu știu din ce motive nu vrem să dăm drumul la construcția de drumuri nu reușesc să identific alta. Sau, mai simplu spus, nu reușesc să identific vreuna care să împiedice construirea de drumuri.

   20 mai 2016

     București

Costel COSTEL