DECIZI ȘI DEVII PUTERNIC SAU EȘTI PUTERNIC ȘI APOI DECIZI?
Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”
Trebuie să îți dorești enorm de mult să conjugi verbul a vrea la persoana I singular pentru a deveni șef. Cu cât ai mai mulți șefi cu atât verbul se conjugă din ce în ce mai rar, până în momentul în care acesta este confiscat în totalitate. Nu mai ai la ce să îl folosești în limbajul cotidian și nici de ce. Tu nu mai vrei nimic. Nu mai vrei pentru că nu mai poți. Ești liber însă să îl înlocuiești din plin cu verbul a visa. Verbul a visa poți sa îl conjugi în fel ți chip, poți să faci propoziții, enunțuri, compuneri, poezii si cântece, etc.
Când ești copil „vor” părinții pentru tine, profesorii, statul. Când ești adolescent, școlar sau student cam tot la fel. Când începi să muncești, ai ca șefi pe cei de la locul tău de muncă oricare ar fi el și, firește, STATUL. În copilărie să faci ce vrei poate intra fie la capitolul noroc fie la ilegalități. În rest, pentru A VREA, trebuie să fii puternic, să muncești enorm şi să ai în tine sămânța de șef, carismă, etc. Odată devenit șefuleț, nu te apuci să te joci cu verbul a vrea chiar cum îți vine, că ai la rândul tău o mulțime de “ȘEFI “ care au să VREA ei pentru tine. Dar, măcar o să ai și tu ograda ta cu omuleți pentru care o să te îngrijești tu să vrei ce le este lor mai bine.
Cu timpul, dacă ești ascultător, muncitor, perseverent, te întărești și ai ambiție poţi urca scara puterii şi să dobândești dreptul de a putea să vrei mai mult, pentru mai mulți, și, firește, în primul rând pentru tine. Dintre toate calitățile necesare, cea mai importantă este curajul. Curajul de a vrea “SĂ VREI”. Curajul de a-ți asuma responsabilitatea “să vrei”, să “ALEGI” ce e bine pentru tine și pentru cei care depind de tine.
Deși dicționarele dau definiții diverse verbului a vrea ( a dori, a fi decis să, a avea voința de a, a pretinde, a cere, a permite) consider că cea mai relevantă, cea care dă substanță și consistență verbului a vrea, ar fi aceea de A DECIDE, a hotărî. Verbul a vrea este verbul care guvernează viața și moartea. Ca importanță, după verbul a fi, ce condiționează apariția și existența vieții și implicit a conștiinței, verbul a vrea este motorul ce condiționează perpetuarea vieții, întreținerea vieții, felul ei de fi, precum și modul ei de a înceta înainte de finalul natural. A vrea exprima forța creatoare a celui ce îți exprimă intenția de a DECIDE într-un fel sau altul.
De ce nu sunt toți șefi? Din doua motive. Primul, nu toți sunt capabili pentru așa o misiune. În al doilea rând, dintre cei capabili, foarte rar se găsesc oameni curajoși, capabili să își asume răspunderea ce implică în mod obligatoriu și riscuri. Așadar primele doua criterii sunt naturale. După filtrul acestora două, urmează și altele, „off the record”, care nu prezintă relevanţă atâta vreme cât alegerile se fac numai dintre cei competenți şi curajoși.
Să simți că VREI trebuie sa meriți. Merituoșii trebuie să aibă curajul de a alege între două sau mai multe opțiuni. Dreptul de a alege una pe care o considera optimă, pentru el sau pentru grupul ce se află în dependența sa. Dreptul de a alege varianta oportună în timp util. În timp util înseamnă azi și acum, nu mâine sau la anul. Majoritatea îi invidiază pe câștigători pe nedrept atâta vreme cât ei nu au avut curajul să își asume a alegere, oricare ar fi fost ea. Oricât de slab ar fi un jucător de pe teren și care joacă este cu mult mai valoros decât unul care se pricepe, “dar vorbește din tribună”.
Dacă fricoșii sunt inofensivi și îngroașă rândurile ce constituie masa de manevră și mâna de lucru pentru cei care POT SĂ DECIDĂ, în schimb, ezitanții sunt de o periculozitate deosebită. În primul rând că o decizie luată cu întârziere – chiar dacă prin absurd o să nimerească una ce părea bună -, este o decizie inutilă. Adică dacă stătea fără să facă nimic avea același rezultat, doar că fără costuri. În al doilea rând, o decizie luată cu întârziere – care automat e o decizie catastrofă ca finalitate – are un efect devastator și prin faptul că „tine locul de șef ocupat în mod inutil” pentru trecerea la comanda a unuia și priceput și curajos.
Cel care își dorește teribil de tare să conjuge verbul a vrea la persoana I singular și să folosească acest verb ca unealtă în scopuri benefice pentru cei ce îi are în grija sa are de ales, în funcție de cât de capabil este, între a o utiliza în scopul de a crea lucruri noi nouțe și de a alege între opțiuni/modele/variante existente. Așadar totul constă în a avea curajul de a alege.
Ca formă, verbul a vrea poate avea forme radicale, bolovănoase, seci, brutale chiar ( eu vreau ), caz în care avem de-a face cu un decident arogant, nesigur, insensibil, cum poate avea și forme moderate cum ar fi a prefera, a dori, caz în care decidentul, pe lângă calitățile necesare și suficiente este și un om sensibil, spiritual și diplomat. În ambele cazuri, cel care are dreptul să vrea să i se facă pe voie, are și puterea să ceară așa ceva. Acum, văzând tabloul cu situația prezentată, se va pune problema esențială a stabilirii cursului firesc al lucrurilor.
Acum, am putea să ne aflăm în situația de a ne pune întrebarea firească ( ceva de genul: ce a fost întâi, oul sau găina ?) dacă decizia generează putere sau puterea legitimează dreptul de a decide? Încercând să percepem în mod corect relația cauză efect, consider că izvorul firesc al puterii este decizia ca expresia a lui EU VREAU. Dorința de a vrea, curajul de a fi primul care alege la timp și corect, conferă puterea și implicit dreptul de a o exercita conducând.
Așa cum lui Itzik i se arată în vis Dumnezeu și răspunde rugilor acestuia de a a-l ajuta și pe el să câștige la Loto „Eu te ajut măi Itzik, dar cumpără și tu un bilet”, la fel ar putea sugera tuturor celor care vor „să conjuge și ei verbul a vrea” și să decidă pentru alții „Asumați-vă răspunderea și depuneți-vă candidatura la alegeri și o sa mai vedem… !!!! „
29 FEBRUARIE 2016
București
Costel AVRAM
Visitor Rating: 5 Stars