Funcția doboară gradu’ !
Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”
Grea întrebare. Dificil răspuns. Însă, înainte să încercăm să răspundem la aceasta întrebare, să ne concentrăm puțin pe întrebarea în sine: De ce o asemenea întrebare? Cine are o asemenea curiozitate mai intensă în așa fel încât să conceapă și întrebarea? Așadar, ordinea ar cam fi “de ce?” Și „cine întreabă?”
În ce ceea ce privește primul aspect, rațiunea existenței, apariției ori a necesității punerii acestei întrebări, s-ar putea pleca de la premisa că orice există pe lumea asta există cu un rost, așa că, pentru orice nelămurire putem întreba “De ce?”. Nu intrăm în amănunte care țin de mari finețuri filosofice și care ar putea demonstra valabilitatea teoriei, însă noi o să mergem pe încredere și o să fim de acord cu faptul că totul are sau a avut un rost la momentul apariției sale materiale. Ceva mult mai simplu, dar extrem de simplu, ar fi dacă ne gândim la primele întrebări pe care le pun copiii când sunt micuți, întrebări care chiar vin natural din curiozitățile lor atunci când cuprind în mânuțele lor micuțe un lucru nou și despre care nu știu ce e sau ce reprezintă: “asta la ce folosește?” „asta ce face ?” Așadar, rezultă în mod natural, că orice pe lumea asta trebuia să folosească la ceva. Că are un rost. Oricare ar fi el.
În ceea ce privește a doua întrebare, cine are preponderență printre cei care au curiozitatea să afle răspunsul la întrebarea “cine ?”, aici este și mai simplu. Să păstrez așa, oarecum, o formulare specifică literaturii juridice ar fi: “orice persoana interesată”. Dar, desigur, că femeile sunt cele mai interesate să afle un asemenea răspuns. Rămâne de văzut acum dacă o să reușesc să formulez un răspuns care sa fie și corect, și obiectiv, dar care să și convină.
În istoria cunoscută a omenirii, cu excepția ultimilor 2000 de ani ai erei creștine (și pe parcursul acestora doar pe o foarte mică suprafața și la un număr extrem de mic raportat la întreaga populație a planetei) bărbatul a fost poligam. Chiar și în perioadele de matriarhat, (pe care personal le consider forme de organizare și conducere de grup și nu neapărat de organizare a perechii ca strămoașă a familiei) bărbatul tot poligam a fost, pentru că nu putea fi altfel din moment ce aparținea mai multor femei. Singura diferență dintre un bărbat poligam (cu multe neveste să spunem) și matriarhat, unde o femeie are câți bărbați dorește, este aceea de conducere. Bărbatul poligam are multe femei și este la conducere. În matriarhat tot multe femei are, doar că femeia este la conducere.
În consecință, funcția bărbatului este proiectată să funcționeze în sistem poligam. Încercând să facem o analiză brută, grosieră, doar din punct de vedere funcțional, matematica și statistica nu pot decât să ne dea dreptate. Un grup de oameni, bărbați și femei, nu poate supraviețui în timp decât înmulțindu-se într-un număr suficient de mare, care să acopere decesele datorate diverșilor factori: foame, boală, accidente, lupte.
Așadar natalitatea să bată mortalitatea. Un procent, acceptabil supraviețuirii speciei, constă în înmulțirea membrilor grupului la maxim din punct de vedere tehnic. Adică femeile să nască copii vii și viabili la limita normală a organismului uman, adică la o frecvență care să nu îi pună în pericol viața și sănătatea nici a ei și nici a copilului. Peste aceasta înmulțire în parametri de maximă eficiență nu ar exista decât posibilitatea ca femeile să nască gemeni sau tripleți, în mod din ce în ce mai frecvent, sau șansa ca nou-născuții să supraviețuiască în număr cât mai mare prin dispariția unor pericole firești: clima criminală, boli, războaie, lupte, îngrijire superficială, etc.
Pentru ca o femeie să aibă cât mai multe sarcini și nașteri reușite, în condițiile în care dintotdeauna numărul de femei a fost mai mare decât cel al bărbaților, matematic se impunea ca repartizarea să aloce un bărbat mai multor femei. Cadența de nașteri la nivel global este că cea de fete este mai frecventă decât cea de băieți. Probabil se păstrează un algoritm ancestral, nu se știe exact, dar femeile au fost și sunt mai multe decât bărbații. Asta din punct de vedere al venirii pe lume. După aceea intervin iarăși o mulțime de factori care fac numărul bărbaților și mai redus în comparație cu cel al femeilor. Războaiele și luptele de mii și mii de ani, de când a ieșit omul din peșteră și până în zilele noastre, au făcut ca diferența dintre numărul femeilor și bărbaților sa se adâncească.
Așadar matematic, prin repartiție, se vede cu ochiul liber că respectând regula de unu la unu vor rămâne o mulțime de femei fără pereche. Regulile precise ale supraviețuirii nu ar fi permis așa pierdere pentru nimic. Funcțional, mergând în timp până în perioada matriarhatului ca mod de conducere a grupului in peșteră, să spunem, o femeie, oricâți bărbați ar fi avut pe parcursul unui ciclu de un an, ar fi avut cel mult o sarcină, cel puțin niciuna. Copilul ar fi avut 50% șanse să se nască viu, 50% să trăiască și 50 % șanse să supraviețuiască până la maturitate, când ar fi putut să se înmulțească la rândul său.
Cam multe variabile. Regulile stricte ale vieții nu si-au permis loteria de niciun fel. Pentru un câștig sigur al vieții s-a impus reducerea factorilor de risc la minim. S-a hotărât și impus ca un bărbat să aibă mai multe femei. Păstrând procentele, un bărbat la patru femei minim, ar conduce la șanse de 100% pentru cel puțin un copil pe an, care să ajungă la maturitate și să se înmulțească. Asta spune statistica. Apoi, calculele sunt făcute pentru timp de pace și lipsă de boli. Băgând în ecuație toate variabilele posibile, este limpede că un bărbat trebuia să facă extrem de mulți copii cu cât mai multe femei pentru a putea să înfrunte toate vicisitudinile și la final, trăgând linie, să existe un cât de mic spor natural.
Așadar, aș putea să spun că da, bărbatul a fost proiectat mental să fie poligam pentru a-şi executa îndatoririle încredințate prin program fără efort și fără să se împotrivească. Altfel spus, cred că i s-a instalat un soft menit să îi gestioneze activitatea potrivit cu scopul pentru care a fost construit și cu destinația aleasă. Bărbatul gândește în mod natural și se considera tot timpul în “misiune”.
Bărbatul modern, doar se comportă civilizat, respectând normele moderne. El inhiba total sau parțial anumite funcții primare și se comportă cuminte și monogam. Bărbatul modern își autoimpune o altă destinație, o alta, ce diferă structural față de cea de fabricație. Am văzut în copilărie jenți de mașină pe post de ghivece de flori în grădină. O destinație schimbată. Am văzut săbii la muzee pe pereți cu atenționări cu nu atingeți că sunt ascuțite (așadar funcția de a tăia persistă). Sabia o fi ea de panoplie acum și stă să fie admirată, dar tot sabie e, dacă o iei să te duci cu ea la luptă. Și apoi, schimbările acestea de destinație sunt și ele schimbări convenționale și schimbări funcționale. În cele mai multe cazuri schimbările autoimpuse de către bărbați sunt doar convenționale.
Bărbatul e poligam proiectat, sistemul de operare e poligam. Anumite setări sunt „debifate”, însă, trebuie păzite în permanență să rămână așa. Ca orice „calculator”, după restartare este posibil „să revină la setările din fabrică” așa, „defaul”. Femeile sunt disperate că bărbații „înșală” că sunt neserioși, etc. Femeile, în primul rând, trebuie să accepte din start că toți bărbaţii sunt construiți la fel. Un singur patent. Apoi să caute unul cu „sistemul mai stabil” și programele complementare de pază și gestionare a funcției buclucașe şi, desigur, un antivirus performant. Apoi, să păzească setarea aia să nu se debifeze și să se trezească cu setările din fabricație, când pleacă omul să cumpere ceva și uită să se mai întoarcă.
Oricum ar fi, consider că e mai bine să știți bine instrucțiunile de folosire, indicațiile și contraindicațiile acestui „device”. Le cunoașteți bine, îl utilizați corespunzător și respectați întru totul instrucțiunile de folosire, atunci îl veți avea pe viață și fără reparații. Asta nu înseamnă că femeia e incapabilă de a avea tentații asemănătoare. Și femeia poate face ce face și bărbatul, însă o face cu caracter de „opțional”. Adică, altfel spus, bărbații au din fabricație această funcție, toți și fără nicio singură excepție, pe când femeile au aceasta funcție numai ca opțiune. Forma de fabricație standard, de serie, nu are această funcție.
Funcția bate gradul. Așa se spune și așa și este. Gradul de maior cu funcție de comandant bate și gradul de general, care este cu mult mai mare. Așa și funcția de SOȚ bate orice grad, de mascul blând ca un bou sau zburdalnic precum un taur comunal.
05 aprilie 2016
București
Costel AVRAM
La capitolul se nasc mai multe fete decat baieti, trebuie sa va contrazic. Se nasc mai multi baieti decat fete, dar sunt mai multe femei, deoarece acestea sunt mai longevive. In alta ordine de idei, sunt de acord ca barbatul s-a nascut poligam, la fel ca si femeia. Chestii dovedite de animale. Dar asa cum spuneti, societatea bate natura, cel putin la nivel declarativ ;).
Si femeile sunt poligame intr-o masura la fel de mare. Ca logic, bărbatul înșală cu alte femei care la rândul lor sunt infidele.
Le aduci matale din condei, sa-ti iasa cum vrei. Dar ti-a scapat din vedere tocmai esentialul: constiinta. Ai redus totul la trup.