Orașe nebune, lume nebună
Avem o țară
Salutare Națiune !!!
„Acesta este un pamflet și se adresează exclusiv
acelora care știu că nu știu tot”
Fițele cu “fuga” din orașe la “casa de la țară” seamănă uimitor de izbitor cu fuga nevestei plictisite si alintate la “maică-sa”, doar așa de show și impresie artistică. Soția revine la soț de la maică-sa, fie rugată frumos să se reîntoarcă, fie vine și fără a fi rugată, de nevoie. Revine că de aia a plecat, să aibă de unde să se reîntoarcă.
Și refugiul la țară, din orașe, este același lucru. Și asta o spune chiar însuși termenul de “refugiere”. „Ceva” temporar, ceva dictat de “altceva”, ceva cu efect de provizorat. În timpuri străvechi, niște oamenii au fondat un oraș, o cetate. Au observat că viața le este mai ușoară în cetate și au hotărât să rămână și să nu se mai întoarcă „la țara”, de unde veniseră.
Au rămas fie că le-a plăcut, fie că le-a convenit. Fie amândouă. Dar, în final au ajuns la concluzia ca „merită să rămână în orașe”. Curentul care se manifestă acum este axat preponderent pe ipocrizie și restul pe prostie. Ipocrizie ce copiază unu la unu situația bărbatului ce declară sus și tare că îi plac femeile blonde, ce are nevasta blondă, dar umblă cu amantă roșcată.
Cam așa și cu locuitul la țară. Declară sus și tare că ce bine e la țară, ce frumos e la țară, însă de trăit trăiește în orașe. Și oriunde ar merge, de întors se întorc întotdeauna la oraș. Viața la țară înseamnă „A LOCUI LA ȚARĂ”, nu a veni doar în vizită câteva ore sau câteva zile, și acelea alese în funcție de prognoza meteo și doar vara. E teribil de deranjant să auzi cu câtă emfază se vorbește despre urâțenia orașelor, despre cât de nesănătos se trăiește, cât de murdar și plictisitor este, cât de Tristă e viața urbană.
După cum spuneam, fenomenul e împărțit în două, în proporții variabile, „ipocrizie și prostie”. Cei care au venit de la țară sunt ceva mai realiști și moderați. Ei nu fac investiții „la țară” pentru că au deja infrastructura construită, sunt în mică măsură ipocriți și într-o măsură și mai mică proști. Restul sunt nostalgici. Grosul fenomenului îl constituie, însă, cei care habar nu au pe ce lume trăiesc. Sunt dezorientați, incapabili, nepricepuți și ignoranți. Vor la țară pentru că „se poartă”. Mai mult nu știu şi nici nu le pasă că nu știu.
Vor să evadeze din orașe pentru că e la modă. Vor să locuiască la țară pentru că e „kynky”. Unii habar nu au cât e de greu să trăiască „kynky la țară”, alții au doar bănuieli, însă, și unii și alții, speră să trăiască cât mai mult și să nu fie printre primii care abandonează „proiectul” Cei mai mulţi se întorc cu coada între picioare iarăși „la asfalt”. Au uitat probabil cât de greu au obținut „buletinul de asfalt ei sau părinții lor”. Vorbesc despre cât de grea și urâtă e viața la orașe încât te gândești instant dacă oamenii ăștia chiar sunt normali la cap.
E un teribilism la modă momentan. Ceva asemănător fenomenului petrecut prin nordul țării, unde mulți au plecat la orașe prin Europa și nu numai, la muncă, au venit în satele natale, au construit case frumoase, le-au lăsat singure și încuiate și au plecat înapoi, la orașe, acolo unde au familiile, viața, copiii, prietenii, serviciile, școala și viitorul copiilor și al lor. Ce au construit acasă, rămâne ca viața să constate „cândva” dacă se justifică economic ori în vreun alt fel.
Nu rezistă la țară să stea câteva săptămâni, darămite să se și stabilească definitiv acolo, să trăiască „eco” așa cum au auzit ei cine mai știe pe unde și, desigur, că habar nu au ce înseamnă cu adevărat și ce implică. De când s-au „inventat” orașele – cetăți, oamenii au migrat către ele, părăsind totul atrași de mirajul și viața citadină. Nimeni nu a fost adus cu forța, nimeni nu a rămas cu forța în orașe. Ba chiar în cursul istoriei s-a întâmplat invers. Oamenii dădeau buzna în orașe și nu erau primiți.
Acum, acest segment de „ignoranți”, pe principiul „ei se ascund, deși nu îi caută nimeni” vorbesc de cât de rău e în orașe, de cât de bine e la țara, deși NU ÎI ȚINE NIMENI CU FORȚA SĂ TRĂIASCĂ ÎN ORAȘE. Au și libertatea și banii să plece, să se stabilească la țară și să își ducă viața acolo. Dar, observ că le lipsește și intenția și dorința și curajul și PUTINȚA.
Să ne înţelegem. E vorba de ipocriţi, de cei care acum descoperă, în loc de cafeneaua de pe Dorobanţi, un „Dorobanţi extravilan”, de orăşeni re-ruralizaţi . Nu fac subiectul acestui eseu cei autentic legaţi de traiul rural, de tradiţii, cei care cunosc esenţa vieţii la ţară și iarna și toamna şi oricând. Cel născut la țară, traiește natural aici și pleacă și vine voluntar și în cunoștință de cauză.
Proștii sinceri se întorc și recunosc faptul că s-au înșelat, acceptă că au greșit și își continuă viața fără a mai aminti episodul. Ipocriții cronici nu recunosc înfrângerea, caută scuze cu duiumul pentru eșecul lor și lasă subiectul deschis, în principiu, deși nu mai „atacă “ subiectul în public. Și unii și alții își dau măsura inculturii și proastei creșteri atunci când sunt categorici, când taie orice continuare a dialogului pe o temă atât de dificilă.
A duce o viață împărțită între orașe și la țară nu e absolut deloc incompatibil. Fiecare are avantaje și dezavantaje. Poți locui în orașe și să îți petreci o parte de timp la țară. Poți face acest lucru fără să critici nimic din ce nu găsești într-o parte și exista în cealaltă. Numai tâmpiții compară kilometrii cu kilogramele. Că le compară nu ar fi așa o nenorocire, dar o fac în public și nu mai ai loc de ei.
Veșnic nemulțumiți. Nemulțumiți de orașe. Nemulțumiți de viața politică. Nemulțumiți de politicieni. Nemulțumiți de sistemul sanitar, de sistemul de învățământ. Nemulțumiți de sistem în general. Nemulțumiți de toți și toate. Eu cred că toți ăștia de nu mai ai loc de ei pe niciunde și care CONTAMINEAZA cu depresia lor tot ce îi înconjoară ar trebui să … “se organizeze”.
București
15 iulie 2016
Costel AVRAM
Un pic de adevar contine articolul, dar nu stiu cum isi permite autorul sa-i faca prosti pe cei care isi doresc un trai in mijlocul naturii. Adevarul ca nu e pentru oricne traiul la tara. Si a, despre ce bunastare si viitor se vorbeste aicea, ca nu inteleg? De ce paradis urban..
Marius,
Este o parte de adevăr dar prezentat din punctul de vedere al autorului.
Autorul nu face proști, nu face prost pe nimeni, dar toți suntem proști iar cei care se cred deștepți sau aleși de Dumnezeu, conduc lumea în care, vrând nevrând, trăim.
Eu sunt un psihopat, un schizofrenic, conștientizez că sunt un potențial Șilo, adică Mesia; asta nu înseamnă că trebuie să cer oamenilor să mă creadă și să mă urmeze așa cum cer psihopații evrei care se cred aleși de dumnezeul inventat de mentorul lor, mincinosul, criminal Moise.
Conteaza ca parere personala,probabil autorul nu a fost tocmai „trez” cand l-a scris sau in criza de inspiratie.
Toata viata mea de pana acum am trait la oras.La un moment dat a inceput sa-mi atraga atentia starea de sanatate a celor iesiti la pensie si mutati la tara si intalniti dupa 1-2 ani,ochii clari si luminosi,obrajii luciosi,curati si rosii.
Acum sunt si eu taran,apartamentul l-am predat generatiei urmatoare.Cand sunt nevoit sa ramanpeste noapte la oras ma simt ca in vizita la straini.Ceva lipseste,si numai cei care locuiesc la tara stiu ce .Ceilalti fac filozofie la o bere cu prietenii.
Toata viata mea de pana acum am trait la oras.La un moment dat a inceput sa-mi atraga atentia starea de sanatate a celor iesiti la pensie si mutati la tara si intalniti dupa 1-2 ani,ochii clari si luminosi,obrajii luciosi,curati si rosii.
Acum sunt si eu taran,apartamentul l-am predat generatiei urmatoare.Cand sunt nevoit sa ramanpeste noapte la oras ma simt ca in vizita la straini.Ceva lipseste,si numai cei care locuiesc la tara stiu ce .Ceilalti fac filozofie la o bere cu prietenii.
Viata la tara nu se poate compara cu nimic de la oras..Da chiar cu nimic.Ca autoru..ne face pe noi ..tarani prosti ..nu face decat sa ne arate caracterul personal..””obiect”ce se afla in mari lipsuri”de genul ..cei 7 ani de acasa..etc..EU nu am sa spun din cauza acestui asa zis autor ..ca toti Oraseni ar fi prosti..Nu..da cativa..parca parca..