AVANT LA LETTRE
“Salutare Națiune!
Halal să îți fie ! “
Dintre cei care citesc aceste rânduri unii au prins acele vremuri, au făcut așa ceva, le plăcea ce faceau și își amintesc cu plăcere, oarecum cu nostalgie. Alții au prins vremurile, își amintesc asta, nu au facut-o niciodată si le este indifferent si acum. Alții nici nu au prins vremurile și nici nu le pasă. Eu fac parte din prima categorie. Îmi amintesc cu plăcere, chiar cu nostalgie. Firește că este complicat să explici ori să definești sentimentul chiar și unui contemporan cu tine, cu atât mai greu unuia care chiar nici nu are cunoștință de fenomenul despre care încerc să povestesc.
Nu trebuie sa fii specialist în filologie să realizezi că asistăm, oarecum, la crearea și modernizarea unui limbaj nou, poate chiar a unei noi limbi. Cuvinte noi. Sensuri noi. Construcții noi. Când mă refer la faptul că oamenii își scriau nu mă refer în principal la modul exclusiv de a comunica un set de informații, ci la modul de concepere a acelei informații. Inclusiv la modul estetic al grafiei, la modelul și forma suportului pe care era inscripționată acea informație.
Construcția mesajului era astfel concepută încât să poată suplini cât se poate de mult trăirea complexă și întelegerea informației primite. La conținut se adaugă, firește, faptul că informația fusese scrisă efectiv de mâna expeditorului, lucru ce dă un plus de valoare când este vorba de o suprapunere a formei scrisului cu sentimentul de iubire, respect, devotament, resemnare, angajament etc.
De asemenea, forma scrisului, caligrafia, este o adevarată artă. Frumosul în acest caz poate fi atribuit de oricare oricui, în funcție de gust și de intensitatea sentimentului. Este firesc să aibă impact puternic asupra destinatarului dimpreună cu importanța conținutului mesajului efectiv. Nu trebuie desigur ignorată nici procedura : scrierea textului, împaturirea hârtiei, plicul, scrierea adreselor ( foarte important), lipirea timbrului etc.
Asistăm astăzi, din păcate după părerea mea, la o atrofiere a simțurilor estetice și o idolatizare a pragmatismului în ceea ce privește utilizarea spațiului și a timpului. Să transmitem CORECT, MULT, PE SPAȚIU MIC ȘI ÎN TIMP SCURT. Nu vreau să fiu răutacios însă dacă îmbraci frumosul într-un corset atât de strict mă tem ca o să iasă doar o instrucțiune seacă de utilizare a ceva, scrisă pe un bilet de tramvai. Revenind la partea de început unde am amintit faptul că există cu adevărat oameni care nu au habar că a fost și așa ceva cândva, atingem partea cea mai delicată.
Deși omenirea dispune de tehnologia și știința secolului al XXI-lea, în academiile militare tinerii ofițeri înca îl studiază pe Hannibal, pe Alexandru Macedon sau Napoleon. Deși marina militară beneficiază de nave ultramoderne și de sisteme de navigație prin satelit, tinerii marinari îsi desăvârșesc cunostințele de marinărie militară tot pe veliere din secolele al XVIII – XIX –lea. Este mai mult decăt clar că nu ne deranjează cu absolut nimic să știm să și scriem pe hârtie, din când în când, între doua mesaje standard în sistemele de comunicare informatică moderne și să știm CE SĂ SCRIEM pe hârtie.
Am întrebat niște copii de școala (inclusiv pe ai mei) dacă la școală, în timpul orelor există sau a existat vreodată posibilitatea să fie prinși de vreun profesor în timp ce trimiteau sau primeau vreun bilețel scris. Erau nedumeriți- Adică SMS ? Dacă aveți curiozitatea să intrebați și dumneavoastra și dacă primiți alt răspuns mi-ar plăcea sa îl aud și eu, ca știți cum se spune – exceptia confirmă regula !!!
București
05 ianuarie 2016
Costel Avram
Aveti dreptate in multe privinte ,dar nu ne putem opune schimbarilor aduse de timp si dezvoltarea tehnologiei. Probabil ca incet, incet ,cei care vor sti sa scrie cu adevarat vor fi cei care vor face din asta o profesiune de credinta si vor scrie ,poate, romane, inspirate si ele din viata intergalactica….
Visitor Rating: 1 Stars